Razvan Gabriel Cristescu in: " Expertul dvs. in... Legislatia muncii + Asigurari sociale + Resurse umane "
Regimul juridic al nulitatii absolute a deciziei de concediere, emisa de catre angajator cu nerespectarea procedurilor prevazute de lege, prezinta urmatoarele particularitati:
1) Constatarea nulitatii absolute a deciziei de concediere nu poate fi stabilita prin acordul partilor.
In conditiile stabilite prin art. 281 din Codul muncii, respectiv art. 70 din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca, cu modificarile si completarile ulterioare, contestarea de catre salariat a unei decizii emise de angajator se face numai la instanta de judecata competenta, dand nastere unui conflict de drepturi.
Sentinta
Salariatul nu are obligatia de a sesiza angajatorul cu privire la nelegalitatea deciziei de concediere pe calea unei plangeri prealabile, inainte de a se adresa instantei de judecata, insa instanta investita cu solutionarea litigiului are obligatia de a incerca stingerea conflictului de drepturi prin impacarea partilor la prima zi de infatisare, inainte de a intra in dezbateri, in conditiile art. 76 din Legea nr. 168/1999, respectiv art. 131 din Codul de procedura civila (CPC), cu modificarile si completarile ulterioare.
In situatia in care decizia de concediere nu respecta procedurile stabilite de lege sub sanctiunea nulitatii absolute, instanta va putea invoca din oficiu, in orice stare a pricinii, nulitatea deciziei de concediere, in conditiile art. 108 alin. (1) din CPC.
Sanctiune Dupa declansarea conflictului de drepturi in fata instantei de judecata, salariatul are posibilitatea de a renunta la judecata potrivit art. 246 CPC, insa nu are la dispozitie posibilitatea renuntarii la drept in conditiile art. 247 CPC sau a incheierii unei tranzactii potrivit art. 271 si urmatoarele CPC, avand in vedere dispozitiile art. 38 din Codul muncii: “Salariatii nu pot renunta la drepturile care le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzactie prin care se urmareste renuntarea la drepturile recunoscute de lege salariatilor ori limitarea acestor drepturi este lovita de nulitate”.
Sfatul expertului
Ghidul angajatului Codul muncii in interesul tau
Apararea Impotriva Incendiilor - Ghid Practic
Medicina muncii un aliat al angajatorului
Inainte de a se adresa instantei de judecata, salariatul nu are interesul de a atrage atentia angajatorului asupra faptului ca decizia de concediere emisa nu respecta procedurile impuse de lege, sub sanctiunea nulitatii absolute.
Daca se ajunge la faza incipienta a conflictului de drepturi, constand in emiterea deciziei de concediere, inseamna de regula ca raporturile intre angajat si angajator sunt deteriorate.
Atragand atentia asupra cauzelor care atrag nulitatea absoluta a deciziei de concediere, salariatul poate castiga o lupta de moment, dar ar putea pierde razboiul in fata instantei de judecata, daca angajatorul “recunoscator” isi indreapta greseala si emite o noua decizie de concediere cu respectarea procedurilor legale.
Sfatul expertului
Este de retinut faptul ca angajatorul nu va putea revoca in mod unilateral decizia de concediere, dupa ce aceasta a fost comunicata salariatului, aspect care rezulta din interpretarea dispozitiilor art. 969 alin. (2) Cod civil.
Pentru ca un act juridic unilateral (ex. decizia de concediere) sa poata fi revocat prin simpla manifestare de vointa din partea autorului sau, este necesar ca acest lucru sa fie prevazut in mod expres de lege, asa cum este situatia testamentului, a retractarii renuntarii la mostenire sau a ofertei care nu a ajuns la destinatar.
Avand in vedere aceste argumente, decizia de concediere ajunsa la cunostinta salariatului nu mai poate fi revocata in mod unilateral de catre angajator pentru simplul motiv ca acesta a descoperit viciile de procedura ale respectivei decizii.
Concluzie Pentru revocarea deciziei de concediere va fi necesara de fiecare data exprimarea vointei exprese a salariatului, care accepta sa-si continue activitatea profesionala in temeiul CIM incheiat.
2) Invocarea nulitatii absolute a deciziei de concediere emise fara respectarea procedurilor legale se poate face numai intr-un termen determinat.
Termen in conformitate cu dispozitiile art. 73 lit. a) din Legea nr. 168/1999, respectiv art. 283 alin. (1) lit. a) din Codul muncii, cu modificarile si completarile ulterioare, cererea adresata instantei de judecata in vederea solutionarii unui conflict de drepturi se poate face in termen de 30 de zile calendaristice de la data la care a fost comunicata decizia de concediere.
Sanctiune
Nerespectarea acestui termen are drept consecinta decaderea angajatului din dreptul de a invoca in fata instantei nulitatea deciziei de concediere emise cu nerespectarea procedurilor legale, potrivit art. 76 din Codul muncii.
Impotriva unei actiuni introduse dupa expirarea acestui termen, angajatorul se va apara cu succes invocand exceptia de tardivitate, in conditiile art. 137 CPC.
Exceptie
Chiar daca, in cuprinsul actiunii introductive de instanta, salariatul solicita doar constatarea nulitatii absolute a deciziei de concediere emise cu nerespectarea procedurilor legale, prin exceptie de la principiul disponibilitatii, instanta care constata nulitatea deciziei va obliga angajatorul la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate, precum si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul in intervalul in care decizia de concediere nelegala si-a produs efectele.
Mai multe despre concediere pe www.concediere.ro