Ce decizie a luat Curtea de Justitie UE privind finantarea studiilor in strainatate

Curtea de Justitie a Uniunii Europene a transmis un comunicat de presa emis la 18 iulie a.c. referitor la hotararea prin care se lamuresc unele aspecte legate de finantarea studiilor in strainatate.

Astfel, documentul mentioneaza ca Germania nu poate subordona acordarea unui ajutor financiar pentru o perioada mai mare de un an, pentru un ciclu complet de studii efectuate in alt stat membru, unei conditii unice privind resedinta neintrerupta de trei ani in Germania.

O astfel de conditie risca sa excluda studentii suficient de atasati de societatea germana prin alte legaturi sociale si economice. In Germania, studentii pot sa obtina un ajutor financiar pentru o perioada de un an pentru studii efectuate in alt stat membru. Pentru a beneficia de un ajutor pentru o perioada mai mare de un an, acestia trebuie sa dovedeasca faptul ca au avut un domiciliu permanent in Germania timp de cel putin trei ani inainte de inceperea studiilor.

Sesizata de doua instante germane, Curtea de Justitie a avut ocazia sa precizeze daca aceasta conditie privind resedinta neintrerupta de trei ani este contrara liberei circulatii a cetatenilor Uniunii Europene.

Litigiile aflate pe rolul acestor instante privesc doi studenti germani, carora li s-a refuzat finantarea unui ciclu complet de studii in strainatate. Doamna Laurence Prinz s-a nascut in Germania si a trait mai multi ani in Tunisia impreuna cu parintii sai inainte de a termina invatamantul secundar in Germania. Aceasta a avut domiciliul in Germania timp de doi ani si opt luni inainte de a incepe studiile la Universitatea Erasmus din Rotterdam, in toamna anului 2009. intrucat nu indeplinea conditia privind resedinta timp de trei ani, a obtinut un ajutor financiar doar pentru primul an de studii.

Domnul Philipp Seeberger s-a nascut de asemenea in Germania, unde a trait pana la varsta de unsprezece ani inainte de a petrece mai multi ani in Spania impreuna cu parintii sai. Acesta sustine ca s-a intors in Germania din anul 2006. A inceput studiile la Universitatea din Palma de Mallorca, in Insulele Baleare, in toamna anului 2009 si, intrucat nu a fost in masura sa demonstreze ca avusese resedinta in Germania timp de trei ani inainte de a-si incepe studiile, finantarea i-a fost de asemenea refuzata.

Prin hotararea pronuntata astazi, Curtea raspunde ca cetatenia europeana si libera circulatie a cetatenilor Uniunii Europene se opun unei reglementari nationale care subordoneaza acordarea, pentru o perioada mai mare de un an, a unui ajutor pentru formarea efectuata in alt stat membru unei conditii unice - precum cea prevazuta in Germania - care impune solicitantului sa fi avut un domiciliu permanent pe teritoriul national timp de cel putin trei ani inainte de inceperea studiilor mentionate.

Curtea aminteste ca, din moment ce un stat membru prevede un sistem de ajutoare pentru formare care permite studentilor sa beneficieze de astfel de ajutoare in cazul in care efectueaza studii in alt stat membru, acesta trebuie sa se asigure ca modalitatile de alocare a respectivelor ajutoare nu creeaza o restrictie nejustificata a dreptului de circulatie si de sedere pe teritoriul statelor membre. Or, o conditie unica, precum cea prevazuta in Germania, este de natura sa descurajeze resortisanti nationali, precum doamna Prinz si domnul Seeberger, sa isi exercite libertatea de circulatie si de sedere in alt stat membru, tinand cont de efectul pe care il poate avea exercitarea acestei libertati asupra dreptului la ajutorul pentru formare.

Guvernul german arata in speta ca conditia privind resedinta neintrerupta de trei ani ar fi justificata deoarece ar permite garantarea faptului ca ajutorul pentru formare pentru un ciclu complet de www.curia.europa.eu studii in strainatate este acordat doar studentilor care au dovedit un grad de integrare suficient in societatea germana. Cerinta unui prag minim de integrare ar conserva, asadar, sistemul national de ajutor pentru formare pentru studii in strainatate prin protejarea statului care acorda prestatia impotriva unei sarcini economice nerezonabile.

Curtea apreciaza insa ca, desi este legitim ca un stat membru sa finanteze doar studentii care au dovedit o integrare suficienta in respectivului stat, conditia contestata prezinta un caracter prea general si exclusiv si, in consecinta, depaseste ceea ce este necesar pentru a atinge obiectivul urmarit.

Astfel, Curtea considera ca conditia in cauza risca sa excluda de la ajutorul mentionat studenti care, in pofida faptului ca nu au locuit o perioada neintrerupta de trei ani in Germania imediat inainte de inceperea studiilor in strainatate, sunt totusi suficient de legati de societatea germana. Aceasta poate fi situatia atunci cand studentul are cetatenia statului membru in cauza si a fost scolarizat in acest stat o perioada semnificativa sau ca urmare a altor factori - precum, in special, familia, incadrarea in munca, competentele lingvistice sau existenta altor legaturi sociale sau economice.

MENTIUNE: Trimiterea preliminara permite instantelor din statele membre ca, in cadrul unui litigiu cu care sunt sesizate, sa adreseze Curtii intrebari cu privire la interpretarea dreptului Uniunii sau la validitatea unui act al Uniunii. Curtea nu solutioneaza litigiul national. Instanta nationala are obligatia de a solutiona cauza conform deciziei Curtii. Aceasta decizie este obligatorie, in egala masura, pentru celelalte instante nationale care sunt sesizate cu o problema similara.

Document neoficial, destinat presei, care nu angajeaza raspunderea Curtii de Justitie. Textul integral al hotararii se publica pe site-ul CURIA in ziua pronuntarii.

Sursa: Curia.europa.eu

de Legislatia Muncii