Un cetatean roman a fost angajat dupa cum urmeaza: 1998-2004 (7 ani) in Romania, 2005-2019 (15 ani) in Germania, iar din ianuarie 2022 este angajat in Romania. Pe perioada celor 15 ani lucrati in Germania, contributiile sociale au fost platite in Germania de catre angajatorul strain. Angajatorul actual are stipulat in CCM acordarea graduala a zilelor de concediu de odihna in functie de vechime, maximul fiind 27 zile la o vechime de peste 20 ani lucrati.
1. Vechimea de 15 ani acumulata in Germania poate fi luata in calcul la stabilirea numarului de zile de concediu de odihna la care are dreptul la angajatorul actual?
2. Vechimea de 15 ani acumulata in Germania este recunoscuta la calculul perioadei de stagiu pentru acordarea drepturilor privind pensia in Romania? 3. In cazul in care vechimea acumulata in Germania este recunoscuta in Romania, care este procedura legala si la ce autoritati trebuie sa se prezinte cetateanul roman? Care sunt documentele necesare?
Raspunsul specialistilor:
1. Conform art. 16 alin. (4) din Codul muncii, republicat, munca prestata in temeiul unui contract individual de munca constituie vechime in munca. Intrucat textul de lege nu distinge dupa cum munca este prestata pe teritoriul Romaniei sau in afara acestuia apreciem ca si munca prestata in strainatate in temeiul unui contract individual de munca confera salariatului vechime in munca.
Potrivit reglementarilor europene, statele membre ale Uniunii Europene dispun de mecanismele necesare pentru recunoasterea experientei profesionale a cetatenilor acestor state.
Astfel, conform Regulamentul 1612/68, si ulterior Regulamentul (UE) nr. 492/2011 al Parlamentului European si al Consiliului din 5 aprilie 2011 privind libera circulatie a lucratorilor in cadrul Uniunii Text cu relevanta pentru SEE, statele membre ale Uniunii Europene dispun de mecanismele necesare pentru recunoasterea experientei profesionale a cetatenilor acestor state.
Art. 1 din Regulamentul 492/2011 precizeaza ca orice resortisant al unui stat membru, indiferent de resedinta sa, are dreptul de acces la o activitate salariata si de a desfasura aceasta activitate pe teritoriul altui stat membru, in conformitate cu actele cu putere de lege si cu actele administrative care reglementeaza incadrarea in munca a resortisantilor statului respectiv. Acesta beneficiaza, in special, pe teritoriul unui alt stat membru, de aceeasi prioritate ca si resortisantii statului respectiv in ceea ce priveste accesul la locurile de munca disponibile.
Astfel, orice resortisant al unui stat membru, indiferent de resedinta sa, are dreptul de acces la o activitate salariata si de a desfasura aceasta activitate pe teritoriul altui stat membru, in conformitate cu actele cu putere de lege si cu actele administrative care reglementeaza incadrarea in munca a resortisantilor statului respectiv. Lucratorul resortisant al unui stat membru nu poate fi tratat diferit de lucratorii nationali, pe teritoriul celorlalte state membre, din motive de nationalitate, in ceea ce priveste conditiile de incadrare in munca si conditiile de munca, in special, in ceea ce priveste remunerarea si, in cazul in care acesta devine somer, concedierea si reintegrarea profesionala sau reangajarea (art. 7 din Regulamentul CE 492/2011).
In aceasta situatie, pentru a fi luata in calcul aceasta perioada ca si vechime in munca, persoana in cauza trebuie sa prezinte documentele din care sa rezulte perioada in care a prestat activitate in baza unui contract individual de munca, functia si principalele atributii.
Apreciem ca acest mecanism se aplica si in ceea ce priveste acordarea numarului de zile de concediu de odihna la care este indreptatit salariatul. Prin urmare, indiferent ca persoana in cauza a muncit o anumita perioada in afara Romaniei, dar in alt stat mebru UE, apreciem ca aceasta este indreptatita la valorificarea corespunzatoare a vechimii in munca acumulata anterior in temeiul unui contract individual de munca intr-un stat membru UE, cu conditia sa depuna toate documentele care sustin acest demers, in special contractul individual de munca tradus in mod coprespunzator, precum si orice alte documente emise de angajatorul din statul membru UE din care sa rezulte activitatea desfasurata, traduse in limba romana.
2. In ceea ce priveste stagiul de cotizare, facem mentiunea ca acesta reprezinta, conform art. 3 alin.(1) lit.p) din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificarile si completarile ulterioare, perioada de timp pentru care s-au datorat contributii de asigurari sociale la sistemul public de pensii, precum si cea pentru care asiguratii cu contract de asigurare sociala au datorat si platit contributii de asigurari sociale la sistemul public de pensii.
Potrivit dispozitiilor art. 19 din Legea nr.263/2010, cu modificarile si completarile ulterioare, constituie stagiu de cotizare perioadele de timp pentru care asiguratii datoreaza si/sau platesc contributii de asigurari sociale in sistemul public de pensii din Romania, precum si in alte tari, in conditiile stabilite prin acordurile sau conventiile internationale la care Romania este parte.
La stabilirea drepturilor de asigurari sociale se iau in considerare stagiile de cotizare realizate in sistemul public de pensii din Romania, precum si perioadele de asigurare realizate sau recunoscute ca atare in alte tari, in conditiile reglementate prin instrumente juridice cu caracter international la care Romania este parte si/sau regulamente comunitare.
Prin urmare, pentru a fi considerate stagii de cotizare in sistemul public de pensii din Romania, perioadele de activitate desfasurate in alte state pentru care asiguratii datoreaza si/sau platesc contributii de asigurari sociale in respectivele tari sunt valorificate in conditiile stabilite prin acordurile sau conventiile internationale la care Romania este parte.
Incepand cu data de 01.01.2007, data aderarii la Uniunea Europeana, Romania aplica prevederile regulamentelor comunitare in domeniul coordonarii sistemelor de securitate sociala, si anume Regulamentul (CEE) nr. 1408 / 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate sociala lucratorilor salariati, lucratorilor independenti si membrilor familiilor lor care se deplaseaza in interiorul comunitatii si Regulamentul nr.574/1972 care stabileste modalitatile de aplicare a Regulamentului nr.1408/71.
Incepand cu data de 1 mai 2010, in relatiile cu celelalte state membre ale Uniunii Europene, Romania aplica, in domeniul securitatii sociale, Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European si al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate sociala si Regulamentul (CE) nr. 987/2009 al Parlamentului European si al Consiliului din 16 septembrie 2009 de stabilire a procedurii de punere in aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004.
3. Pentru stabilirea drepturilor de pensie de batranete (limita de varsta, anticipata, anticipata partiala), de invaliditate si de urmas, persoana indreptatita se adreseaza unei singure institutii, cererea astfel depusa fiind valabila pentru toate institutiile la legislatia carora persoana respectiva a fost supusa.
Cererile se depun la institutia de la locul de resedinta astfel:
– daca solicitantul locuieste pe teritoriul unui stat membru cererea se depune la institutia din statul respectiv;
– daca solicitantul are domiciliul stabil in Romania, cererea se depune dupa caz la Casa de pensii arondata sectorului in care locuieste.
Actele necesare pentru valorificarea perioadelor realizate intr-un alt stat membru UE, cum este cazul Germaniei, pentru inscrierea la pensia de batranete (limita de varsta, anticipata, anticipata partiala) sunt formularul de cerere E 202 si formularul E 207.
Dupa ce institutiile competente ale statelor membre implicate isi comunica, prin intermediul formularelor standard de legatura, toate informatiile necesare, acestea vor emite decizii proprii privind admiterea sau respingerea cererii de pensionare, decizii pe care le vor comunica persoanei interesate si/sau celeilalte/celorlalte institutii competente.
Un raspuns oferit la data de 11.03.2022, de expertii de la
PortalCodulMuncii >>>