LEGISLATIAMUNCII.ROPe langa opiniile personale - exprimate sau nu de catre salariat - in vederea ameliorarii conditiilor de munca, exista si un cadru legal in care are loc determinarea si ameliorarea conditiilor de munca si a mediului de munca: Comitetul de securitate si sanatate in munca.
Acesta se organizeaza, potrivit prevederilor cuprinse in Regulamentul de organizare si functionare a Comitetului de securitate si sanatate in munca, aprobat prin Ordinul ministrului muncii si protectiei sociale nr. 187/1998 la nivelul persoanelor juridice si fizice cu un numar de cel putin 50 de salariati.
In cazul in care activitatea se desfasoara in unitati dispersate teritorial, se pot infiinta mai multe comitete de securitate si sanatate in munca, numarul acestora stabilindu-se prin contractul colectiv de munca la nivel de unitate. in situatia in care conditiile de munca sunt deosebite, inspectorul de munca poate cere infiintarea comitetelor de securitate si sanatate in munca si pentru persoanele juridice si fizice cu un numar de salariati mai mic de 50.
Nimic nu opreste insa sindicatele sa aduca - eventual chiar sa negocieze - propuneri concrete pentru imbunatatirea conditiilor de munca, cu referire la:
- amenajarea cailor de acces;
- asigurarea gabaritelor de trecere;
- construirea de scari, platforme, imprejmuiri;
- imbunatatirea iluminatului si a ventilatiei;
- ecrane si aparatori de protectie;
- combaterea zgomotului si a trepidatiilor;
- limitatoare de cursa etc .
La randul sau, Legea privind sanatatea si securitatea in munca nr. 319/2006 prevede ca, tinand seama de marimea intreprinderii si/sau a unitatii, angajatorul trebuie sa ia masuri corespunzatoare, astfel incat lucratorii si/sau reprezentantii acestora sa primeasca, in conformitate cu prevederile legale, toate informatiile necesare privind:
a) riscurile pentru securitate si sanatate in munca, precum si masurile si activitatile de prevenire si protectie atat la nivelul intreprinderii si/sau unitatii, in general, cat si la nivelul fiecarui post de lucru si/sau fiecarei functii;
b) masurile luate in conformitate cu prevederile art. 10 alin. (2) si (3) din Lege.
Angajatorul trebuie sa ia masuri corespunzatoare astfel incat angajatorii lucratorilor din orice intreprindere si/sau unitate exterioara, care desfasoara activitati in intreprinderea si/sau in unitatea sa, sa primeasca informatii adecvate privind aspectele la care s-a facut referire la alin. (1), care privesc acesti lucratori.
In plus, angajatorul trebuie sa ia masuri corespunzatoare pentru ca lucratorii desemnati sau reprezentantii lucratorilor, cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii lucratorilor, in vederea indeplinirii atributiilor si in conformitate cu prevederile prezentei legi, sa aiba acces la:
a) evaluarea riscurilor si masurile de protectie, prevazute la art. 12 alin. (1) lit. a) si b) din Legea 319/2006;
b) evidenta si rapoartele prevazute la art. 12 alin. (1) lit. c) si d) din Legea 319/2006;
c) informatii privind masurile din domeniul securitatii si sanatatii in munca, precum si informatii provenind de la institutiile de control si autoritatile competente in domeniu.
In aplicarea celor de mai sus HG 1019/2006 prevede ca lucratorii si/sau reprezentantii acestora trebuie sa fie informati cu privire la toate masurile ce trebuie luate in domeniul securitatii si sanatatii la locul de munca.
Dincolo de acestea, personalul care lucreaza in conditii de izolare trebuie (= obligatie a angajatorului = drept al salariatului) sa fie informat cu privire la:
a) manevrarea echipamentului de munca, starea acestuia (fiabilitate si accesibilitate);
b) riscurile de accidentare si modul de actiune in caz de aparitie a acestora;
c) comportamentul adecvat in cazul producerii unei avarii sau al aparitiei unei situatii critice;
d) utilizarea echipamentului individual de protectie;
e) primul ajutor;
f) utilizarea sistemului de supraveghere si de legatura cu exteriorul.
Autor: Jr. Horatiu Sasu, consultant in afaceri
RSS Flux RSS 2.0
Sitemap XML
