Externalizarea activitatii salariale catre activitati independente

Fiscalitatea apasatoare manifestata in special asupra veniturilor salariale determina in mod firesc dorinta persoanelor de a identifica solutii de diminuare a sarcinii fiscale. Plata unor venituri alternative concomitent cu realizarea veniturilor din salarii implica beneficii suplimentare pentru salariat si angajator, importanta acestor avantaje urmand a fi determinata insa individual, de fiecare in parte.

Pe lista mecanismelor de diminuare a fiscalitatii este binecunoscuta organizare a activitatii salariatului ca persoana fizica autorizata si continuarea desfasurarii activitatii din aceasta calitate.

In scopul exercitarii activitatii pentru care a fost autorizata, PFA poate colabora cu alte persoane fizice autorizate ca PFA, intreprinzatori persoane fizice titulari ai unor intreprinderi individuale sau reprezentanti ai unor intreprinderi familiale ori cu alte persoane fizice sau juridice, pentru efectuarea unei activitati economice, fara ca aceasta sa ii schimbe statutul juridic dobandit potrivit prezentei sectiuni.

Initial, potrivit Ordonantei Guvernului nr. 44/2008 PFA nu putea angaja cu contract de munca terte persoane pentru desfasurarea activitatii pentru care a fost autorizata. Ulterior, ca urmare a modificarilor efectuate de OUG nr. 46/2011 si persoana fizica autorizata si nu numai intreprinderea familiala putea avea salariati. in acelasi timp trebuie subliniat ca PFA nu va fi considerata un angajat al unor terte persoane cu care colaboreaza, chiar daca colaborarea este exclusiva.

Cu toate acestea, o persoana poate cumula calitatea de persoana fizica autorizata cu cea de salariat al unei terte persoane care functioneaza atat in acelasi domeniu, cat si intr-un alt domeniu de activitate economica decat cel pentru care PFA este autorizata.

Reglementarea impozitului pe veniturile din activitatile independente este realizata in cadrul titlului III din Codul fiscal, in cuprinsul art. 46-54. Beneficiul unei astfel de optiuni este usor de determinat si are in vedere aplicarea aceleiasi cote de impozit de 16% nu asupra intregului venit, ci numai pentru diferenta dintre venituri si cheltuieli. Nu este de neglijat obligatia diminuata privind plata contributiilor si impozitului pe venit care cad in sarcina persoanei fizice si nu a platitorului de venituri.

Conform O.U.G. nr. 44/2008, accesul unei persoane fizice la o activitate economica este in principiu liber, dar supus unor conditii legale. Formele de acces la activitatea economica existente in prezent sunt:

- persoana fizica autorizata, intreprinderea individuala, intreprinderea familiala;
- formele asociative institutionale (societatile comerciale, societatile agricole, grupurile de
interes economic, societatile cooperatiste);
- profesiile comerciale reglementate si
- profesiile liberale.

Orice activitate poate fi reconsiderata ca activitate dependenta daca indeplineste cel putin unul dintre urmatoarele criterii:
- beneficiarul de venit se afla intr-o relatie de subordonare fata de platitorul de venit, respectiv organele de conducere ale platitorului de venit, si respecta conditiile de munca impuse de acesta, cum ar fi: atributiile ce ii revin si modul de indeplinire a acestora, locul desfasurarii activitatii, programul de lucru;
- in prestarea activitatii, beneficiarul de venit foloseste exclusiv baza materiala a platitorului de venit, respectiv spatii cu inzestrare corespunzatoare, echipament special de lucru sau de protectie, unelte de munca sau altele asemenea si contribuie cu prestatia fizica sau cu capacitatea intelectuala, nu si cu capitalul propriu;
- platitorul de venit suporta in interesul desfasurarii activitatii cheltuielile de deplasare ale beneficiarului de venit, cum ar fi indemnizatia de delegare-detasare in tara si in strainatate, precum si alte cheltuieli de aceasta natura;
- platitorul de venit suporta indemnizatia de concediu de odihna si indemnizatia pentru incapacitate temporara de munca, in contul beneficiarului de venit.

O activitate poate fi reconsiderata, potrivit criteriilor prevazute la art. 7 alin. (1) pct. 2.1 din Codul fiscal, ca activitate dependenta, in cazul in care raportul juridic in baza caruia se desfasoara activitatea nu reflecta continutul economic al acestuia. Textul normelor metodologice de aplicare a prevederilor art. 7 alin. (1) pct. 2.1 si 2.2. din Codul fiscal vine sa sintetizeze criteriile de reconsiderare fara sa aduca in mod real precizari suplimentare sau explicatii cu privire la modul de indeplinire a acestor criterii. in fapt aceste criterii sunt instrumente de reflectare reala a continutului economic al unei activitati.

Cerinta fundamentala pentru a evita reconsiderarea activitatii nu consta in conditia fireasca de identitate intre activitatea convenita in contract si serviciul mentionat in factura. Prevederile art. 7 alin. 1 pct. 2.1.din Codul fiscal sunt cele care instituie criterii legale in baza carora se constata incongruenta dintre activitate si contract. Nu pot fi prezentate generic alte conditii pentru evitarea reconsiderarii. Este necesar ca activitatea concreta sa fie analizata urmand ca mai apoi, raspunzand punct cu punct la fiecare dintre criteriile invocate mai sus sa poata fi trasa o concluzie.

Dincolo de aceste criterii trebuie precizat ca spre exemplu indiferent de faptul ca un contract va fi intitulat de cesiune de drepturi de proprietate intelectuala daca obiectul acestuia nu va fi o opera ci un simplu serviciu realizat cu mijloacele platitorului de venit va fi reconsiderat ca fiind de natura dependenta.

Contractele de prestari servicii trebuie:

- sa evite in clar incadrarea in criteriile privind reconsiderarea drept activitate dependenta (art. 7 alin. 1 pct. 2.1. din Codul fiscal),
- sa si respecte criteriile care definesc preponderenta existentei unei activitati independente (pct. 19 din Normele metodologice pentru aplicarea art. 46 din Codul fiscal).