Studiu de caz: Reglementari in vigoare cu privire la supravegherea sanatatii lucratorilor

Valabil la 17.08.2011

In cazul accidentelor de munca, angajatorii sunt, de multe ori, trasi la raspundere in fata legii. Astfel de situatii se creeaza in momentul in care angajatorul nu a respectat normele de sanatate si siguranta in munca pentru a evita tocmai cazurile in care pot aparea astfel de incidente. Pentru ca este un fapt des intalnit, va trebui observat daca obligatia de asigurare a asistentei medicale corespunzatoare si permanente este indeplinita doar prin punerea la dispozitie de catre angajator a unui autoturism care sa transporte salariatul in caz de urgente/accidente si, eventual, prin incheierea unui contract cu un spital din localitate.

Trebuie inteles ca supravegherea sanatatii lucratorilor este asigurata prin medicii de medicina a muncii in conformitate cu art. 25 alin. (2) din Legea 319/2006 , cu modificarile si completarile ulterioare.

Asistenta medicala de medicina muncii la fiecare angajator este asigurata de medicul de medicina muncii care se afla in relatie contractuala cu angajatorul pentru prestarea serviciilor specifice pentru supravegherea sanatatii lucratorilor angajati la respectivul angajator. Potrivit dispozitiilor art. 7 din HG 355/2007 privind supravegherea sanatatii lucratorilor, cu modificarile si completarile ulterioare, angajatorii sunt obligati sa asigure fondurile si conditiile efectuarii tuturor serviciilor medicale profilactice necesare pentru supravegherea sanatatii lucratorilor, acestia nefiind implicati in niciun fel in costurile aferente supravegherii medicale profilactice specifice riscurilor profesionale.

Medicul specialist de medicina a muncii este principalul consilier al angajatorului si al reprezentantilor angajatilor în probleme de promovare a sanatatii în munca si în îmbunatatirea mediului de munca din punct de vedere al sanatatii în munca in conformitate cu dispozitiile art. 6 din Legea 418/2004 privind statutul profesional specific al medicului de medicina a muncii.

In ceea ce priveste primul ajutor, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea 319/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, prevede ca angajatorul are urmatoarele obligatii:

a) sa ia masurile necesare pentru acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor si evacuarea lucratorilor, adaptate naturii activitatilor si marimii intreprinderii si/sau unitatii, tinând seama de alte persoane prezente;
b) sa stabileasca legaturile necesare cu serviciile specializate, indeosebi in ceea ce priveste primul ajutor, serviciul medical de urgenta, salvare si pompieri.

Prin urmare, angajatorul are obligatia sa stabileasca legaturile necesare cu serviciile specializate, indeosebi in ceea ce priveste primul ajutor, serviciul medical de urgenta, salvare si pompieri. In concluzie, asigurarea asistentei medicale la nivelul angajatorului se realizeaza nu numai pentru situatiile care necesita primul ajutor, ci si prin servicii medicale prin care se asigura supravegherea permanenta a sanatatii lucratorilor asigurate de medicul de medicina muncii.