Patru mame au dat statul in judecata pentru reducerea indemnizatiei pentru copil

Patru mame au actionat statul roman in judecata, invocand nelegalitatea taierii cu 15% a indemnizatiei pentru cresterea copilului si in anul 2011.
 
Cele patru mame, Cristina Lita, consilier juridic, fost jurnalist, Catalina Constantin, Mihaela Rosioara si Roxana Modoran, au sustinut in cererea de chemare in judecata ca statul roman nu si-a indeplinit obligatia de a reduce 15% din indemnizatie numai in anul 2010, masura aplicandu-se si in anul in curs, ceea ce determina caracterul permanent al acesteia, fapt ce contravine deciziei Curtii Constitutionale, care a statuat ca masurile financiare restrictive trebuie sa aiba un caracter limitat, adica pana la sfarsitul anului 2010.
 
In plus, mamele au mentionat ca indemnizatia de crestere a copilului decurge din taxele platite din salariu, acesta fiind considerat, in jurisprudenta CEDO, un drept de proprietate, care nu poate fi alterat decat dupa o justa si dreapta despagubire, insa despagubirea nu exista in legile prin care s-au redus indemnizatiile, adica 118/2010, si nici in OUG 111/2010. Cererea de chemare in judecata a fost inregistrata la Tribunalul Bucuresti in data de 7 februarie 2011 si a primit primul termen de judecata de abia in 7 februarie 2012!!!
 
Mamele-reclamant s-au declarat nemultumite de faptul ca au primit direct indemnizatiile reduse, fara a mai fi anuntate prin decizie ca veniturile le vor fi reduse. Masura reducerii numai a indemnizatiei pentru cresterea copilului reprezinta o masura discriminatorie si descurajanta pentru natalitate, in conditiile in care toate celelalte reduceri au fost declarate neconstitutionale de Curtea Constitutionala.
 
In plus, desi au intrat in concediul medical pe legea veche, din 2005, mamelor li s-a aplicat legea din 2010, care insa este prejudicianta pentru copii, pe de o parte pentru ca prevede ca se mentine taierea de indemnizatie si pe de alta parte, pentru ca, daca mamele se intorc la munca, nu primesc stimulentul de 500 de lei prevazut in legea noua, ci cel de 100 de lei, din legea veche. De asemenea, mamele nu beneficiaza de siguranta mentinerii locului de munca timp de minimum sase luni de la momentul intoarcerii la serviciu, conform legii vechi.
 
Ca atare, mamele cer instantelor sa oblige statul roman sa constate nelegalitatea reducerii indemnizatiei pentru cresterea copilului si plata sumelor aferente legii vechi retroactiv.
 
Mamele au sustinut, in cererea de chemare in judecata, ca, in baza unei Ordonante de Urgenta din 2005, ar fi trebuit sa primeasca 85% din venitul realizat in ultimele 12 luni, dar nu mai mult de 4.000 de lei. Ulterior, „in baza prevederilor art. 12 din Legea 118/2010, s-a dispus diminuarea indemnizatiilor de crestere copil cu 15% motivat de Guvern de dificultatile de sustinere a masurilor de protectie sociala platite din bugetul de stat in anul 2010. Din acest motiv, reclamantele au incasat efectiv, sumele reduse cu 15 %.
 
Reclamantele au realizat venituri pentru care au platit impozitele aferente, impuse de catre Stat, fara posibilitatea de a negocia cuantumul acestor impozite, si au avut certitudinea ca in situatia nasterii unui copil, vor primi o indemnizatie in cuantum de 85% din veniturile realizate in ultimele 12 luni, cuantum stabilit prin legea in vigoare la momentul nasterii, respectiv OUG 148/2005”.
 
Mai mult, in ceea ce priveste taierea temporara a cuantumului indemnizatiei pentru cresterea copilului, mamele au sustinut ca: “Desi diminuarea are aparent un caracter temporar, prin indicarea unui anumit interval de timp (03.07.2010-31.12.2010), in realitate, adoptarea OUG nr.111/2010 cu referire directa la beneficiarii aflati in derularea concediului de crestere copil la data de 1.01.2011 –data intrarii in vigoare a acesteia- face ca dispozitiile Legii nr. 118/2010 sa transforme restrangerea temporara intr-una definitiva, cu caracter permanent, intrucat stabileste cuantumul indemnizatiei la procentul de 75% din veniturile realizate pe ultimele 12 luni”.
 
Taierea indemnizatiei pentru cresterea copilului reprezinta incalcarea flagranta a dreptului de proprietate
 
Conform reclamantelor, retinerea unui procent din cuantumul indemnizatiei pentru crestere copil „reprezinta o incalcare flagranta a dreptului de proprietate si trebuie avut in vedere faptul ca indemnizatia pentru crestere copil este un drept castigat pentru ca indemnizatia este direct corelata salariului, ea decurgand din acesta”.
 
In argumentarea nelegalitatii retinerii din indemnizatia pentru cresterea copilului, reclamantele au sustinut ca “retinerea opereaza doar pentru beneficiarii indemnizatiei pentru crestere copil, pentru ca pentru pensionari dispozitia privind retinerea din pensie a fost atacata la Curtea Constitutionala, Curte care s-a pronuntat in sensul neconstitutionalitatii acestei prevederi.
 
Totodata s-a operat o retinere din salariile bugetarilor, retinere ce s-a dovedit a fi nelegala, sens in care s-au pronuntat mai multe instante de judecata din tara si insasi CEDO s-a pronuntat in acest sens si nu doar o data. (…) Curtea a enuntat principiul potrivit caruia si drepturile de creanta care decurg din drepturile salariale sunt asimilate proprietatii, astfel ca drepturile salariale, care au la baza munca prestata de angajati, fiind drepturi de creanta, corelative muncii depuse, sunt asimilate proprietatii (...). In prezenta speta, invederam ca privarea de suma de bani, egala cu 15% din indemnizatia de crestere copil ale reclamanelor, nu a presupus nici o despagubire sau compensare integrala sau partiala. (…)
 
Legea nr.118/2010 nu ofera reclamantilor posibilitatea de a obtine despagubiri pentru privarea de proprietate in cauza. Lipsa totala a despagubirilor nu se poate justifica, avandu-se in vedere circumstantele spetei, cu atat mai mult cu cat nicio circumstanta exceptionala nu a fost invocata de Guvern pentru a o justifica. In cuprinsul Legii nr.118/2010 a fost justificata necesitatea luarii acestei masuri, dar nu si lipsa totala a despagubirilor. Lipsa totala a despagubirilor le-a impus reclamantilor o sarcina disproportionata si excesiva, incompatibila cu dreptul lor de proprietate garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1.
 
Tribunalul Bucuresti a acordat primul termen peste un an