Perioada in care salariatul revine la locul de munca, dupa finele programului de lucru constituie ore SUPLIMENTARE?

Uneori, salariatilor li se pretinde sa fie disponibili pentru a reveni la locul de munca, dupa finele programului de lucru, pentru efectuarea unor lucrari urgente sau reparatii, mai ales cand acestia activeaza in echipe de interventie rapida.

De principiu, aceste perioade de “consemn la domiciliu”, in care trebuie sa fie disponibili la o eventuala solicitare a angajatorului nu constituie timp de munca, ci timp de odihna. Insa potrivit deciziei Curtii de Justitie a Uniunii Europene, in cauza C-518/15 Matzak, daca intervalul in care salariatilor li se cere sa revina este foarte scurt, astfel incat li ce restrange in mod semnificativ posibilitatile de a avea alte activitati, trebuie sa fie considerat „timp de lucru”.

Instantele romanesti s-au confruntat si ele cu astfel de situatii. Recent, Curtea de Apel Craiova, constatand potentialul de practica neunitara si de neconformitate cu reglementarile europene, a sesizat Inalta Curte de Casatie si Justitie in sensul de a se stabili daca este considerata timp de munca suplimentara intreaga perioada de timp in care salariatul se afla consemnat la locul de munca, la dispozitia angajatorului, in afara duratei normale a timpului de munca saptamanal, sau numai perioada de timp in care presteaza efectiv activitate. Intrebarea preliminara a fost insa respinsa de Inalta Curte de Casatie si Justitie, ca inadmisibila.


Prin Decizia nr. 90/2017, publicata in Monitorul oficial al Romaniei nr. 191 din 1 martie 2018, Inalta Curte a apreciat ca constituie atributul exclusiv al instantei de sesizare sa solutioneze cauza cu judecata careia a fost investita, aplicand, in acest scop, dispozitiile legale incidente in lumina jurisprudentei Curtii de Justitie a Uniunii Europene.

Deci, acesta este timp de munca sau timp de odihna? Cateva concluzii, din punctul nostru de vedere:

1. Perioada in care salariatul revine la locul de munca, dupa finele programului de lucru, la solicitarea angajatorului, in vederea desfasurarii de activitati de interventie rapida constituie ore suplimentare;
2. Daca salariatului i se pretinde sa ramana la domiciliu, disponibil pentru eventuale solicitari din partea angajatorului, aceasta perioada face parte din timpul de odihna. Consemnul la domiciliu, perioadele on call sau perioadele de garda la domiciliu nu constituie timp de munca, daca nu exista prevedere contrara in legea speciala sau in contractul colectiv de munca;
3. Prin exceptie, chiar si perioadele in care salariatul se afla la domiciliu constituie timp de munca, daca potrivit legii speciale sau contractului colectiv ori individual de munca acesta are obligatia de a reveni la locul de munca intr-un interval foarte scurt. Durata acestui interval se apreciaza de la caz la caz (in Cauza Matzak solutionata de Curtea de Justitie a Uniunii Europene in 21 februarie 2018 era vorba despre opt minute) dar de principiu, daca este atat de scurt incat salariatul nu are nici un grad de libertate pentru exercitarea activitatilor specifice timpului liber, perioada respectiva va constitui timp de lucru chiar daca salariatului, in concret, nu i s-a pretins revenirea in unitate;
4. In toate cazurile, consemnul la domiciliu se recompenseaza cu un spor la salariu, la care se adauga plata orelor suplimentare, daca salariatul a revenit la lucru;

Saptamana de lucru este de 48 de ore, inclusiv orele suplimentare sau perioadele de consemn la domiciliu, atunci cand acestea constituie timp de munca.