Ministerul Justitiei a publicat in data de 21 martie 2012, spre dezbatere, proiectul de lege pentru modificarea si completarea Legii nr. 35/1997 privind organizarea si functionarea institutiei Avocatul Poporului. Acesta are ca scop implementarea in dreptul intern a Protocolului optional, adoptat la New York la 18 decembrie 2002, la Conventia impotriva torturii si a altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, adoptata la New York la 10 decembrie 1984, protocol ratificat prin Legea nr. 109/2009.
Avocatul Poporului, primeste, in calitatea sa de garant constitutional al respectarii drepturilor omului, atributiile de Mecanism National de Prevenire a Torturii in Locurile de Detentie, mecanism independent si beneficiind de personalitate juridica distincta. Atributiile acestuia sunt:
- examinarea in mod regulat a tratamentului aplicat persoanelor private de libertate in locurile de detentie (in special prin intermediul unui sistem de vizite regulate efectuate in incinta locurilor de detentie vizate);
- formularea unor recomandari catre autoritatile competente, in vederea imbunatatirii tratamentului si conditiilor persoanelor private de libertate si a prevenirii torturii si a pedepselor ori tratamentelor inumane sau degradante;
- formularea unor propuneri si observatii privind legislatia existenta sau proiectele legislative.
Apararea Impotriva Incendiilor - Ghid Practic
Portal Codul Muncii
Consilier Ghid complet de Salarizare ReviSal si Contributii sociale
Noua lege a pensiilor Ghid practic
in cadrul Mecanismului National de Prevenire a Torturii in Locurile de Detentie va functiona o Comisie de experti, al carei presedinte va fi un adjunct al Avocatului Poporului desemnat expres in acest scop. Expertii Comisiei beneficiaza de independenta in exercitarea atributiilor lor si vor indeplini efectiv atributiile Mecanismului National de Prevenire a Torturii in locurile de detentie pe teritoriul Romaniei.
Prezentul proiect de lege modifica si viziunea asupra notiunii de "loc de detentie", in sensul definirii acestuia ca fiind "orice loc aflat sub jurisdictia si controlul statului, in care persoanele sunt sau ar putea fi private de libertate, fie in baza unui ordin al unei autoritati publice sau la cererea acesteia ori acordul tacit al acesteia". Pe langa clasicele penitenciare, centre de retinere si arestare preventiva ale politiei si centre de reeducare, sunt cuprinse si spitalele de psihiatrie in care pacientii nu sunt internati ca urmare a propriei vointe sau pe care nu le pot parasi in urma propriei decizii, azilurile de batrani pe care acestia nu le pot parasi atunci cand doresc datorita unor situatii de fapt, cum ar fi imposibilitatea deplasarii, centrele de cazare pentru straini in care acestia sunt in fapt privati de libertate pe perioada cazarii, centrele de tranzit, in care persoanele se afla in aceeasi situatie, precum si diversele tipuri de stabilimente pentru minori, pe care acestia nu le pot parasi prin proprie vointa sau cu incuviintarea parintilor.