Drepturi de autor. Optiunea de impunere

Intrebare:

Platitorul venitului are obligatia in temeiul art. 52 alin. (1) lit.a si alin. (2) lit.a din Codul Fiscal sa calculeze, retina si vireze un impozit in cota de 10% aplicat la venitul brut pentru venituri din drepturi de autor - venituri din activitati independente. Acest impozit este declarat in formularul 112 la numarul (611).

In cazul in care titularul venitului solicita retinerea unui impozit de 16% acesta va fi declarat in formularul 112 la numarul (690), iar odata cu declaratia anuala de venit global nu va mai beneficia de cheltuielile forfetare deoarece s-a retinut un impozit final.

Care este solutia optima pentru ambele parti?


Raspuns:

Beneficiarul veniturilor din activitati desfasurate in baza contractelor/conventiilor civile incheiate potrivit Codului civil poate opta intre doua modalitati de impozitare, respectiv:

1) retinere la sursa  reprezentand plati anticipate. In acest caz, incepand cu 1 ianuarie 2012 potrivit dispozitiilor art. 52 alin. (2) din Codul fiscal , impozitul ce trebuie retinut, se stabileste aplicand o cota de impunere de 10% la venitul brut din care se deduc contributiile sociale obligatorii retinute la sursa potrivit titlului IX indice 2.

2) stabilirea impozitului pe venit ca impozit final; In acest caz, conform art. 52 indice 2  alin. (2) din Codul fiscal , impozitul pe venit se calculeaza prin retinere la sursa la momentul platii veniturilor de catre platitorii de venituri, prin aplicarea cotei de 16% asupra venitului brut.

Potrivit dispozitiilor art. 50 alin. (1) din Codul fiscal , venitul net din drepturile de proprietate intelectuala se stabileste prin scaderea din venitul brut a unei cheltuiali deductibile egala cu 20% din venitul brut. Optiunea de impunere a venitului brut se exercita in scris in momentul incheierii fiecarui raport juridic/contract si este aplicabila veniturilor realizate ca urmare a activitatii desfasurate pe baza acestuia.

Persoanele care in mod ocazional realizeaza pe langa veniturile de natura salariala, venituri din drepturi de autor si drepturi conexe definite potrivit art. 7 alin. (1) pct. 13 indice 1 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal , cu modificarile si completarile ulterioare, nu datoreaza contributiile individuale la sistemul asigurarilor sociale si la sistemul asigurarilor pentru somaj.

Conform art. III alin. (10) din OUG 158/2005, prin venituri realizate in mod ocazional se intelege acele venituri realizate ca urmare a desfasurarii unei activitati, in mod sporadic, fara a avea un caracter de regularitate. De asemenea, potrivit alin. (5) al aceluiasi articol, persoanele asigurate in alte sisteme, neintegrate sistemului public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, si persoanelor care au calitatea de pensionari nu datoreaza contributiile individuale la sistemul asigurarilor sociale si la sistemul asigurarilor pentru somaj. Veniturile din drepturi de autor pentru care se retine doar impozitul pe venit nu se declara in formularul 112, ci in formularul 100.

Asadar, in cazul in care platitorul de venit retine impozit in cota de 10%, impozitul retinut constituie plati anticipate. Beneficiarul are obligatia de a stabili venitul net anual prin declaratia 200. Pe baza acesteia organul fiscal stabileste venitul net anual impozabil (prin deducerea din venitul net anual a pierderilor fiscale reportate)  si impozitul anual datorat (prin aplicarea cotei de 16% asupra venitul net anual impozabil) si emite decizia de impunere. Diferentele de impozit ramase de achitat conform deciziei de impunere anuale se platesc in termen de cel mult 60 de zile de la data comunicarii deciziei de impunere, perioada pentru care nu se calculeaza si nu se datoreaza sumele stabilite potrivit reglementarilor in materie privind colectarea creantelor bugetare.

In cazul in care beneficiarul de venit opteaza pentru retinerea impozitului final de 16%, acesta se retine din venitul brut, conform art. 521 alin. (2) din Codul fiscal . Asadar, cota de 16% se aplica asupra venitului brut fara a fi scazute contributiile sociale sau alte cheltuieli (cheltuieli forfetare). Astfel cum prevede art. 521 alin. (3) din Codul fiscal , impozitul calculat si retinut reprezinta impozit final. Pentru aceste venituri a caror impunere este finala nu se depune Declaratia privind venitul realizat (declaratia 200), conform art. 83 alin. (3) lit. b) din Codul fiscal .
Prin urmare, in cazul in care platitorul de venit retine impozit in cota de 16% acest impozit este final.

Recomandam optiunea de impunere prin retinere la sursa a impozitului de 10% intrucat, in acest caz, la determinarea impozitului datorat beneficiarul venitului va putea beneficia de diminuarea venitului brut cu contributiile obligatorii platite  si cu o cota forfetara de cheltuieli in cota de 20% din venitul brut.