Studiu de caz: Concediul de odihna neefectuat in anii anteriori si controlul ITM

Nu este o situatie destul de frecventa, dar exista suficient de multe cazuri incat sa reprezinte un subiect care sa atraga atentia atat angajatorilor, cat si salariatilor. In concret, unii angajati pot sa nu efectueze nicio zi din concediul de odihna pe o perioada de mai multi ani de zile. Sunt relevante,  asadar, urmarile unei astfel de situatii in cazul unui control din partea Inspectoratului Teritorial de Munca. Va fi societatea obligata sa ii acorde ulterior concediul de odihna ramas neefectuat?

Legea prevede ca dreptul la concediu de odihna anual platit este garantat tuturor salariatilor si nu poate forma obiectul vreunei cesiuni, renuntari sau limitari conform art. 144 alin. (1) si (2) din Codul muncii, republicat. Potrivit art. 149 din Codul muncii, salariatul este obligat sa efectueze in natura concediul de odihna in perioada in care a fost programat, cu exceptia situatiilor expres prevazute de lege sau atunci cand, din motive obiective, concediul nu poate fi efectuat.

Legiuitorul a stabilit insa si in sarcina angajatorului obligatii in ceea ce priveste acordarea concediului de odihna, in temeiul art. 146 alin. (3) din Codul muncii, republicat angajatorul fiind obligat sa acorde concediu, pana la sfarsitul anului urmator, tuturor salariatilor care intr-un an calendaristic nu au efectuat integral concediul de odihna la care aveau dreptul.

In ceea ce priveste controlul aplicarii prevederilor legale referitoare la relatiile de munca se face de catre inspectorii de munca din cadrul Inspectiei Muncii, cu respectarea cadrului legal stabilit prin Legea 108/1999 pentru infiintarea si organizarea Inspectiei Muncii, republicata, si prin Regulamentul de organizare si functionare a Inspectiei Muncii aprobat prin HG 1377/2009, cu modificarile si completarile ulterioare.

Aributiile Inspectiei Muncii in domeniul stabilirii relatiilor de munca sunt prevazute in art. 6 lit. a) din Legea 108/1999, republicata. Astfel, Inspectia Muncii controleaza:
- incadrarea in munca si incetarea activitatii persoanelor care desfasoara orice activitate in temeiul unui contract individual de munca sau al unei conventii civile de prestari de servicii;
- stabilirea si respectarea duratei timpului de lucru;
- stabilirea si acordarea drepturilor salariale, precum si a celorlalte drepturi decurgand din munca prestata;
- accesul fara nici o discriminare pe piata muncii al tuturor persoanelor apte de munca, respectarea normelor specifice privind conditiile de munca ale tinerilor, femeilor, precum si ale unor categorii de persoane defavorizate;
- respectarea celorlalte prevederi cuprinse in legislatia muncii si a clauzelor contractelor colective de munca.

Astfel, ITM-ul are atributii de control in ceea ce priveste stabilirea si acordarea drepturilor salariale, precum si a celorlalte drepturi decurgand din munca prestata. Dreptul la concediu de odihna anual este un drept al salariatului, in conformitate cu dispozitiile art. 39 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, republicat. Inspectorii de munca au dreptul sa impuna ca abaterile constatate in domeniu sa fie remediate pe loc sau intr-un timp limitat, precum si sa dispuna masuri atunci cand conducatorul persoanei juridice nu isi indeplineste obligatiile legale.

Constituie contraventie conform art. 21 din Legea 108/1999, republicata, refuzul unui angajator, persoana fizica sau juridica, de a aduce la indeplinire masurile obligatorii, dispuse de inspectorul de munca, la termenele stabilite de acesta, in limitele si cu respectarea prevederilor art. 6 si 19, care se sanctioneaza cu amenda de la 3.000 lei la 10.000 lei.

In situatia data, angajatorul trebuie sa acorde concediul de odihna pentru perioada din trecut pentru care nu a acordat concediul de odihna, in sens contrar, acesta putand fi obligat prin actiunea intentata in instanta de catre salariat la acordarea concediului de odihna la care este indreptatit si care nu a fost acordat de angajator, situatie in care termenul de presciptie este cel prevazut de art. 268 alin. (2) din Codul muncii, republicat, respectiv cererea in instanta a salariatului va putea fi formulata in termen de 3 ani de la data nasterii dreptului.

In plus, incalcarea dreptului la concediu de odihna anual si neacordarea acestuia poate atrage si raspunderea patrimoniala a angajatorului in conditiile art. 253 alin. (1) din Codul muncii, republicat, potrivit caruia angajatorul este obligat, in temeiul normelor şi principiilor raspunderii civile contractuale, sa il despagubeasca pe salariat in situaţia in care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului in timpul indeplinirii obligaţiilor de serviciu sau in legatura cu serviciul. Dreptul salariatului de a pretinde despagubiri pentru nerespectarea de catre angajator a dispozitiilor art. 141 alin. (3) din Codul muncii, republicat, se prescrie in termen de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune conform art. 268 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, republicat.

Desi angajatorul este obligat de a acorda salariatului concediul de odihna pentru fiecare an lucrat, daca salariatul nu solicita prin instanta acordarea acestuia in termenul de prescriptie, angajatorul va putea cu succes invoca exceptia prescriptiei dreptului la actiune pentru drepturile care nu sunt solicitate in termenele de prescriptie prevazute de lege.