Regulile legate de principiul egalitatii la locul de munca sunt fundamentale, asa ca salariatii trebuie tratati in mod egal, indiferent de situatie.
Asadar, in cadrul relatiilor de munca functioneaza principiul egalitatii de tratament fata de toti salariatii. Orice discriminare directa sau indirecta fata de un salariat, bazata pe criterii de sex, orientare sexuala, caracteristici genetice, varsta, apartenenta nationala, rasa, culoare, etnie, religie, optiune politica, origine sociala, handicap, situatie sau responsabilitate familiala, apartenenta ori activitate sindicala este interzisa.
Ce constituie discriminare directa la locul de munca?
Constituie discriminare directa actele si faptele de excludere, deosebire, restrictie sau preferinta, intemeiate pe unul sau mai multe dintre criteriile prevazute la art. 5, alin. (2) din Codul Muncii, care au ca scop sau ca efect neacordarea, restrangerea ori inlaturarea recunoasterii, folosintei sau exercitarii drepturilor prevazute in legislatia muncii.
Constituie discriminare indirecta actele si faptele intemeiate in mod aparent pe alte criterii decat cele prevazute la alin. (2), dar care produc efectele unei discriminari directe.
Orice salariat care presteaza o munca beneficiaza de conditii de munca adecvate activitatii desfasurate, de protectie sociala, de securitate si sanatate in munca, precum si de respectarea demnitatii si a constiintei sale, fara nicio discriminare.
Plata egala pentru munca egala
Tuturor salariatilor care presteaza o munca le sunt recunoscute dreptul la plata egala pentru munca egala, dreptul la negocieri colective, dreptul la protectia datelor cu caracter personal, precum si dreptul la protectie impotriva concedierilor nelegale.
Este interzisa discriminarea prin utilizarea de catre angajator a unor practici care dezavantajeaza persoanele de un anumit sex, in legatura cu relatiile de munca, referitoare la:
a) anuntarea, organizarea concursurilor sau examenelor si
selectia candidatilor pentru ocuparea posturilor vacante;
b) incheierea, suspendarea, modificarea si/sau incetarea raportului juridic de munca ori de serviciu;
c) stabilirea sau modificarea atributiilor din fisa postului;
d) stabilirea remuneratiei;
e) beneficii, altele decat cele de natura salariala si masuri de protectie si asigurari sociale;
f) informare si consiliere profesionala, programe de initiere, calificare, perfectionare, specializare si
recalificare profesionala;
g) evaluarea performantelor profesionale individuale;
h) promovarea profesionala;
i) aplicarea masurilor disciplinare;
j) dreptul de aderare la sindicat si accesul la facilitatile acordate de acesta;
k) orice alte conditii de prestare a muncii, potrivit legislatiei in vigoare
Va readucem aminte ca
art.5 din Codul Muncii reglementeaza situatiile citate mai sus.
Sfaturi de la Experti - Intrebari si Raspunsuri
Stabilirea sanctiunilor disciplinareIntrebare: Conform art. 250 din Codul muncii, angajatorul stabileste sanctiunea disciplinara aplicabila in functie de gravitatea abaterii, luand in considerare criterii precum comportamentul general in serviciu al salariatului si eventualele sanctiuni disciplinare aplicate anterior acestuia. In cazul unui salariat impotriva caruia, pe parcursul activitatii, au fost formulate mai multe plangeri legate de comportamentul sau, care insa nu au facut obiectul unei cercetari disciplinare, ori care a fost anterior...
vezi AICI raspunsul specialistilor <<
Pensie cu reducerea varstei standard de pensionare. Incetare CIMIntrebare: Vin cu rugamintea de a ne clarifica urmatoarea situatie. In cadrul unitatii noastre scolare avem o salariata nascuta la data de 06.01.1964 care si-a depus dosarul de pensionare incepand cu data de 01.09.2024, avand o vechime de 42 de ani in munca. In luna decembrie a i s-a comunicat decizia de pensionare. Intrebare: Salariata isi poate continua activitatea in baza aceluiasi contract individual de munca pana la implinirea varstei standard de pensionare fara suspendarea pensiei? Ce optiuni avem ca...
vezi AICI raspunsul specialistilor <<