LEGISLATIAMUNCII.RO
Asa cum am aratat, munca prestata in afara duratei normale a timpului de munca saptamanal, prevazuta la art. 112, este considerata munca suplimentara (art. 120 alin. (1) din Codul muncii, republicat).
Pentru salariatii angajati cu norma intreaga, durata normala a timpului de munca este de 8 ore pe zi si de 40 de ore pe saptamana (art. 112 alin. (1) din Codul muncii).
Conform acestor dispozitii legale, munca prestata in afara duratei normale a timpului de munca saptamanal de 40 de ore pe saptamana este considerata munca suplimentara.
Astfel, aprecierea ca suplimentara a muncii prestate de salariat se face in raport de saptamana de lucru ca unitate de timp.
Asadar, numai orele lucrate de catre salariat intr-o saptamana peste cele 40 de ore care constituie o norma intreaga sunt considerate ore suplimentare.
Noua lege a pensiilor Ghid practic
Codul Muncii republicat si actualizat la zi
Orele suplimentare si munca in zi de repaus
Apararea Impotriva Incendiilor - Ghid Practic
Munca prestata in zilele de sambata sau duminica nu constituie munca suplimentara, ci munca in zilele de repaus saptamanal.
Astfel, potrivit art. 137 alin. (1) din Codul muncii, republicat, repausul saptamanal este de 48 de ore consecutive, de regula sambata si duminica.
Alin. (2) din acelasi articol stabileste ca in cazul in care repausul in zilele de sambata si duminica ar prejudicia interesul public sau desfasurarea normala a activitatii, repausul saptamanal poate fi acordat si in alte zile stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil sau prin regulamentul intern.
In cazul in care angajatorul nu poate acorda repausul saptamanal in zilele de sambata si duminica, atunci, potrivit dispozitiilor art. 137 alin. (3) din Codul muncii, republicat, salariatii vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de munca sau, dupa caz, prin contractul individual de munca.
Intrucat saptamana reprezinta acea perioada de sapte zile consecutive care se socoteste de luni pana duminica, salariatii au dreptul in fiecare saptamana la un repaus de 48 de ore consecutive, de regula sambata si duminica.
Prin urmare, daca salariatul nu beneficiaza de repausul saptamanal in zilele obisnuite de sambata si duminica, are dreptul la un spor la salariu, alaturi de alte 48 de ore consecutive de repaus fixate in alte zile consecutive din cadrul respectivei saptamani, cerinta legala pe care o apreciem neindeplinita daca salariatul, de exemplu, lucreaza 14 zile consecutiv.
Potrivit art. 260 alin. (1) lit. j) din Codul muncii, republicat, constituie contraventie nerespectarea prevederilor legale privind acordarea repausului saptamanal si se sanctioneaza cu amenda de la 1.500 lei la 3.000 lei.
In ceea ce priveste acordarea repausului saptamanal in mod cumulat, conform art. 137 alin. (4) din Codul muncii, republicat, in situatii de exceptie zilele de repaus saptamanal sunt acordate cumulat, dupa o perioada de activitate continua ce nu poate depasi 14 zile calendaristice, cu autorizarea inspectoratului teritorial de munca si cu acordul sindicatului sau, dupa caz, al reprezentantilor salariatilor.
Observam ca prevederea legala este echivoca in privinta stabilirii intinderii perioadei pentru care salariatul trebuie sa solicite autorizarea inspectoratului teritorial de munca.
Daca insa coroboram aceste prevederi legale care se refera la situatii de exceptie cu cele anterior mentionate care stabilesc regula in privinta acordarii repausului saptamanal, apreciez ca dispozitiile legale se pot interpreta si in sensul ca regula este ca repausul saptamanal este de 48 de ore consecutive din fiecare saptamana, iar numai in situatii de exceptie repausul saptamanal se poate acorda in mod cumulat dupa o perioada de activitate continua care poate fi de maximum 14 zile calendaristice (activitatea continua prestata peste 14 zile calendaristice fiind interzisa).
Astfel, in situatii de exceptie, zilele de repaus saptamanal sunt acordate cumulat, dupa o perioada de activitate continua ce nu poate depasi 14 zile calendaristice, cu autorizarea inspectoratului teritorial de munca si cu acordul sindicatului sau, dupa caz, al reprezentantilor salariatilor, situatie in care vor beneficia de dublul compensatiilor cuvenite, respectiv nu mai putin de 150% din salariul de baza.
Munca prestata in zilele de sarbatoare legala se compenseaza in conditiile art. 142 din Codul muncii.
Potrivit acestora, salariatilor care lucreaza in zilele de sarbatoare legala li se asigura compensarea cu timp liber corespunzator in urmatoarele 30 de zile. In cazul in care, din motive justificate, nu se acorda zile libere, salariatii beneficiaza, pentru munca prestata in zilele de sarbatoare legala, de un spor la salariul de baza ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de baza corespunzator muncii prestate in programul normal de lucru.
Daca salariatului care a lucrat intr-o zi de sarbatoare legala nu i s-a acordat, din motive justificate, timp liber corespunzator in urmatoarele 30 de zile, i se va acorda un spor la salariu de baza ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de baza corespunzator muncii prestate in programul normal de lucru.
Prin urmare, cele 8 ore lucrate in zi de sarbatoare legala nu sunt ore suplimentare, ci reprezinta munca prestata intr-o zi de sarbatoare legala pe care angajatorul are obligatia sa o compenseze in conditiile mai sus aratate.
Daca salariatul a prestat munca in afara duratei normale a timpului de munca saptamanal (40 de ore pe saptamana), munca astfel prestata constituie munca suplimentara.
RSS Flux RSS 2.0
Sitemap XML
