Concediere pentru motive care nu tin de persoana salariatului. Refuzul de a primi comunicarea preavizului
valabil la 18-Oct-2010
Intrebare: Daca, in cazul aplicarii art. 65 din Codul Muncii, persoana in cauza refuza primirea preavizului, atat prin posta cat si personal, cum trebuie procedat?
Pune si tu o intrebare si primeste un Raspuns
Pentru Detalii CLICK AICI
Raspuns: In cazul concedierii pentru motive ce nu tin de persoana salariatului angajatorul are obligatia legala de a asigura salariatului dreptul la un preaviz de cel putin 15 zile, potrivit dispozitiilor art. 73 alin. (1) din Codul muncii, respectiv de 20 de zile, conform art. 74 din Contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007-2010, preveri aplicabile cu prioritate fata de cele reglementate de dispozitiile Codului muncii.
Imprejurarea ca art. 74 alin. (1) lit. b) din Codul muncii stipuleaza ca decizia de concediere trebuie sa cuprinda in mod obligatoriu durata preavizului nu exclude posibilitatea ca angajatorul printr-un act anterior emiterii deciziei de concediere sa aduca la cunostinta salariatului sau faptul ca beneficiaza de un termen de preaviz, ci dimpotriva constituie o garantie a faptului ca salariatul a avut cunostinta in mod efectiv de intentia angajatorului de a denunta unilateral contractul individual de munca si ca i s-a acordat un termen in care sa isi gaseasca un alt loc de munca.
Refuzul primirii in mod personal a comunicarii preavizului il veti consemna intr-un proces verbal care va fi semnat de reprezentantul angajatorului si martori.
Ghidul angajatului Codul muncii in interesul tau
Procedura completa la angajare Caiet de lucru pentru angajatori si manageri de HR
250 Modele Fise de Post
Consilier - Codul Muncii abonament 12 actualizari
Acest refuz al salariatului la eforturile depuse de angajator pentru comunicarea notificarii de preaviz trebuie dovedit in eventualitatea unui proces intentat ulterior de catre salariat pentru contestarea deciziei de concediere.
Alaturi de comunicarea prin posta prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire, puteti comunica preavizul, ca solutie practica, prin executor judecatoresc.
Fata de imprejurarea ca aveti dovezi in ceea ce priveste incercarea de comunicarea in mod personal catre salariat, apoi prin posta, recurgerea la modalitatea de comunicare prin executor judecatoresc este necesara intrucat vine sa acopere lipsa dovezii de comunicare prin nesemnarea actului de catre salariat si prin neridicarea recomandatei de la posta.
Executorul judecatoresc are dreptul, conform legii, sa afiseze la domiciliul salariatului decizia in cazul in care salariatul refuza primirea acesteia, consemnand in procesul-verbal despre aceasta.
Din pacate, jurisprudenta nu a creat o solutie unitara in privinta comunicarii prin executor judecatoresc, asa incat nu toate instantele accepta aceasta modalitate de comunicare intre partile raporturilor de munca.
In ceea ce priveste modalitatea de comunicare a preavizului in cazul concedierii in baza art. 65 din Codul muncii prin executor judecatoresc, in speta prezentata aceasta modalitatea ar fi firesc sa nu ridice probleme in privinta legalitatii folosirii unei astfel de modalitati fata de imprejurarea ca aveti dovezi ca salariatul actioneaza cu rea-credinta, obstructionand incercarea de comunicare a preavizului de catre angajator personal catre salariat si prin neprimirea recomandatei.
Mai mult decat atat, salariatul nu a suportat o vatamare a dreptului sau, respectiv dreptul la preaviz, atata vreme cat el insusi a refuzat sa semneze de primire, actionand cu rea-credinta.
Totodata, pentru satisfacerea unui drept salariatul nu ar putea sa isi invoce propria culpa, respectiv culpa exclusiva pentru neprimirea actului privind preavizul.
De asemenea, comunicarea actului privind preavizul se demonstreaza ca s-a facut printr-o modalitate legala, respectiv prin executor judecatoresc, abia dupa momentul incercarii comunicarii personale sau prin posta.
Toate aceste dovezi ca v-ati indeplinit obligatia de a acorda salariatului vizat de concediere preavizul corespunzator vor dovedi, in eventualitatea unei contestatii in instanta, reaua-credinta cu care a actionat salariatul in raporturile cu angajatorul, cu incalcarea principiului bunei-credinte statuat de dispozitiile art. 8 alin. (1) din Codul muncii.