Jurnalul Doamnei de la HR: Tinere, ai grija ce iti doresti...

Lucrurile au revenit la cursul lor normal. Am trecut cu bine peste masa imbelsugata de sarbatori si acum suntem in perioada de mobilizare.

Cu aceste ganduri am programat noile intalniri si discutii. Poate veti zice ca sunt chiar melancolica, insa din nou m-am intalnit cu generatia tanara. Nu va temeti, am numeroase aprecieri pentru tinerii ce ne inconjoara. Ce e drept, am si puncte pe care ma astept sa le imbunatateasca. E pacat totusi ca oamenii iau noi abilitati la un nivel deosebit, insa unele din cele de la generatiile anterioare le pierd...

Caz concret: in cadrul unei discutii din aceste zile cu o persoana ce lucreaza part-time, am atins subiectul dezvoltarii in companie. Pe langa o fluiditate a exprimarii foarte buna, am fost trista sa constat ca, de fapt, persoana nu stia ce vroia. Dupa ce cunosti o companie, poti intr-o anumita masura sa vezi cu ce departamente sau specializari ai rezona. Aici, insa, lucrurile erau incetosate.

Am stat pas cu pas si m-am gandit la ce se intampla practic in aceste discutii. Angajatul nu stie foarte clar ce vrea. Angajatorul stie unde ar vrea sa fie acel om sau intuieste mai bine unde s-ar potrivi, fie prin abilitati, fie prin potential de dezvoltare.

In toata situatia este ironic faptul ca, desi tinerii nu stiu ce vor mai departe, nu sunt nici dispusi sa lase ceea ce fac acum. Pe langa teama de schimbare, atat de bine intalnita la oameni, apare si teama de a lasa in urma un lucru. Parca oamenii au tendinta de a se lega tot mai mult de ceva. Merge bine? Iti place ceea ce faci? Daca nu esti sigur, poate e bine sa schimbi proiectul pe care activezi sau departamentul.

”Dar daca nu am testat suficient? Daca ar putea sa imi placa? Daca e domeniul meu, dar nu am fost o persoana suficient de deschisa?” - asa suna cateva din intrebarile ce sunt in mintea tanarului intrebat pe ce anume ar vrea sa se dezvolte intr-o companie.

Asa vad incetisor cum ajung tot mai mult tineri implicati intr-un anume numar de proiecte si sarcini atat de diverse incat trecerea de la un lucru la altul se face destul de greu. In cazul nostru, cum sa imparti orele zilnice pentru part-time intre doua arii complet diferite... poate chiar trei uneori (da, nevoia de descoperire ramane destul de bine dezvoltata in continuare).

Pas cu pas, oameni ce cauta directie par sa raman tot mai incurcati de rascrucile pe care le intalnesc pe drumul lor. Dupa ce au gasit o companie cu care se potrivesc, deja sansele din interiorul acesteia devin nenumarate. Si asa din dorinta de a face prea multe si, poate, din nesiguranta, ajunge persoana aceasta sa alerge din stanga in dreapta fara a simti ca realizeaza ceva concret. E normal? Asa resimteau si generatiile mai vechi?

Poate ca inainte nu erau atat de multe alegeri, poate ca lucrul, facultatea si domeniul in care lucrai te faceau sa mergi pe o cale mai ingusta. Acum se tot spune ca nu conteaza ce ai studiat, ce ai mai lucrat caci te poti reprofila. Poate ca da, poate ca nu. Depinde de la caz la caz si de la la un domeniu la altul. Intr-adevar, e importanta coerenta in traseul pe care il parcurge cariera fiecarui om.

Iata ca asa, din discutie in discutie, am ajuns la o veche concluzie: tinerii nu stiu ce vor. De multe ori, acest lucru este valabil pentru oameni de orice varsta. Si totusi, uneori auzim raspunsul: “Da, stiu ce vreau: diversitate”. Daca acest cuvant ar arata ceva concret, poate ca as lua acel “da” de bun, insa aici cred ca aceasta diversitate are uneori tendinta de a sabota tinerii.

Toti acesti ani de experienta m-au adus pana la urma la concluzia ca daca oamenii nu stiu ce isi doresc, pot alerga debusolati dintr-o parte in alta, dintr-un domeniu in altul. Iar cand cred ca stiu ce doresc... Ei bine, atunci ar trebui sa se asigure ca intr-adevar aceasta este dorinta lor. Stisi cum se spune: “Ai grija ce-ti doresti...”.

Sper ca am reusit sa ridic cateva intrebari importante astazi pentru voi. Cum faceti tinerii sa aiba mai clara propria dezvoltare? In speranta unor sugestii cat mai creative, va urez o saptamana luminoasa.