Studiu de caz: Atributiile sindicatului reprezentativ in situatia existentei mai multor sindicate la nivel de unitate

Unele societati includ mai multe sindicate, considerand ca dintre acestea, doar unul este reprezentativ (50%+1). In schimb, atat in Codul muncii, cat si in textul Legii dialogului social sunt mentionate sintagme care indica fie un "sindicat reprezentativ", fie doar un "sindicat". Cum poate fi astfel eliminata confuzia intre cele doua tipuri de sindicate? Ar putea o societate sa considere ca oricare dintre sindicatele existente la nivelul unitatii ar putea fi considerat sindicat reprezentativ?
Care este, asadar, sindicatul fata de care societatea trebuie sa isi indeplineasca obligatiile?

In ceea ce priveste tipul unui sindicat dintr-o unitate, acesta poate fi reprezentativ sau nereprezentativ. In acelasi timp, se precizeaza ca pierderea reprezentativitatii unui sindicat nu conduce la desfiintarea acestuia, acesta continuand sa existe, ci doar la pierderea drepturilor recunoscute unui sindicat reprezentativ.

Prin urmare, chiar daca este nereprezentativ, sindicatul va reprezenta in continuare partenerul social al angajatorului in acele domenii in care legea nu stipuleaza obligatia indeplinirii conditiei de reprezentativitate, in acord cu scopul pentru care a fost constituit.

Rolul organizatiilor sindicale (denumire generica pentru sindicat, federatie sau confederatie sindicala) este prevazut in art. 1 lit. u) din Legea 62/2011, potrivit caruia organizatiile sindicale se constituie pe baza dreptului de libera asociere, in scopul apararii drepturilor prevazute in legislatia nationala, in contractele colective si individuale de munca sau in acordurile colective de munca, precum si in pactele, tratatele si conventiile internationale la care Romania este parte, pentru promovarea intereselor profesionale, economice si sociale ale membrilor sai. In ceea ce priveste sindicatul, lit. w) din acelasi articol il defineste drept forma de organizare voluntara a angajatilor, in scopul apararii drepturilor si promovarii intereselor lor profesionale, economice si sociale in relatia cu angajatorul.

In consecinta, in materiile in care legiuitorul nu stabileste cerinta calitatii de sindicat reprezentativ, parteneri de dialog social vor fi toate sindicatele constituite la nivelul respectivului angajator, atat cele reprezentative, cat si cele nereprezentative.

Exista insa si activitati recunoscute prin lege exclusiv sindicatelor reprezentative, asa incat in domeniile in care legiuitorul stipuleaza expres cerinta derularii dialogului social cu sindicatul reprezentativ, atunci sindicatele nereprezentative nu pot fi partener al angajatorului in dialogul social pe acele domenii.

In aceste conditii, partile nu pot deroga prin vointa lor de la aceste reguli stabilite cu caracter imperativ de legiuitor, asa incat desfasurarea dialogului social in frauda celorlalte sindicate, in speta nereprezentative, carora legea le-a conferit calitatea de partener social, se considera ca viciaza orice procedura derulata intre angajator si sindicatul reprezentativ in domeniile in care nu se cere a fi indeplinita conditia reprezentativitatii sindicatului.