Masurile necesare pentru desfasurarea supravegherii medicale a lucratorilor implicati in activitati ce presupun expunerea la agenti biologici sunt elaborate de Ministerul Sanatatii Publice.
Medicul specialist de medicina muncii sau serviciul de medicina muncii aflat intr-o relatie contractuala cu angajatorul supravegheaza starea de sanatate printr-un examen medical corespunzator, inainte de expunerea profesionala si in continuare, periodic, facand astfel posibila aplicarea programelor de profilaxie ocupationala din medicina muncii.
Supravegherea medicala a lucratorilor trebuie sa includa cel putin urmatoarele masuri:
1) inregistrarea antecedentelor medicale si profesionale ale fiecarui lucrator,
2) o evaluare personalizata a starii de sanatate a lucratorilor,
3) o supraveghere biologica pentru depistarea efectelor precoce si reversibile, daca este cazul.
Contractul de Munca 160 de formulare EDITABILE obligatorii prin lege
Diurna legala in Romania si in strainatate
Codul muncii si Legea Dialogului Social
In cazul in care se confirma ca un lucrator prezinta o infectie sau o boala care ar fi putut rezulta din expunerea la agenti biologici, medicul specialist de medicina muncii sau serviciul de medicina muncii trebuie sa propuna si celorlalti lucratori care au fost expusi in mod similar sa se supuna supravegherii medicale. In acest caz trebuie sa se efectueze reevaluarea riscului de expunere.
Lucratorii trebuie sa aiba acces la rezultatele supravegherii medicale care ii privesc personal si au dreptul sa solicite o reexaminare a rezultatelor acesteia.
Medicul specialist de medicina muncii sau serviciul de medicina muncii are urmatoarele obligatii:
a) sa propuna masuri de protectie sau de prevenire utile individual, pentru fiecare lucrator;
b) sa dea informatii si sfaturi medicale lucratorilor privind supravegherea medicala la care ei vor fi supusi dupa ce a incetat expunerea la agenti biologici.
Toate datele obtinute in cursul supravegherii medicale a fiecarui lucrator trebuie tinute intr-un dosar medical individual, care va fi pastrat de catre serviciul de medicina muncii cel putin 10 ani dupa incetarea expunerii.