Se pot opera retineri din salariu pentru activitatea neprestata?

Conform art. 148 din Codul muncii , pentru rezolvarea unor situatii personale salariatii au dreptul la concedii fara plata. Durata concediului fara plata se stabileste prin contractul colectiv de munca aplicabil sau prin regulamentul intern. Concediile fara plata se pot acorda pe zile lucratoare, nu pe ore.

In baza principiului libertatii de vointa a partilor contractante, fara a exista o prevedere legala, se utilizeaza si invoirea salariatului de la serviciu, cu plata salariului. De regula invoirea se acorda de angajator, daca este de acord cu solicitarea angajatului, atunci cand acesta urmeaza a-si realiza anumite interese personale deosebite.

In anumite cazuri, angajatorul are obligatia de a invoi salariatul(spre exemplu, in cazul salariatilor chemati ca martori in procesele penale, in procesele civile, etc).

In consecinta, daca salariatul este invoit retinerile din salariu nu se justifica. Daca, insa, salariatul este in concediu fara plata sau absenteaza nemotivat el nu poate fi retribuit pentru o activitate pe care nu a prestat-o. Aceasta, intrucat, potrivit art. 154 din Codul muncii , pentru munca prestata in baza contractului individual de munca fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat in bani.

Este adevarat ca, potrivit art. 164 alin.(1) din Codul muncii , nici o retinere din salariu nu poate fi operata in afara cazurilor si conditiilor prevazute de lege .Este vorba, insa, de salariul care se cuvine salariatului in raport cu munca prestata de acesta, asa cum prevede art. 154 din Codul muncii.

In consecinta, daca un salariat absenteaza nemotivat sau se afla in concediu fara plata el nu poate fi platit pentru timpul respectiv, aceasta nefiind o retinere din salariu in sensul prevazut de art. 164 din Codul muncii.

Asa fiind, in cazul prezentat, retinerile din salariu nu se opereaza in baza unui angajament de plata sau prin dispozitie de incasare.

De altfel, in niciun alt caz retinerile din salariu nu pot fi operate in baza unui angajament de plata. Astfel, in cazul producerii unui prejudiciu de catre salariat, angajatorul nu poate retine, in lipsa unei hotarari judecatoresti, contravaloarea prejudiciului din salariul cuvenit salariatului intrucat textul art.164 este imperativ in a interzice orice retinere din salariu, in afara cazurilor si conditiilor prevazute de lege. In acest caz, luarea unor angajamente de plata cu scopul de a constitui „titlu de creanta" impotriva salariatului, nu poate fi recunoscuta ca act de constatare in mod unilateral a prejudiciului cauzat de salariat si ca titlu in baza caruia sa se procedeze la retineri din salariu. Recunoasterea extrajudiciara facuta de salariat la solicitarea angajatorului nu este o cauza reglementata de lege, iar pe de alta parte nu pot fi operate retineri cu titlu de daune cauzate angajatorului decat daca datoria salariatului este constatata ca atare printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila.

Prin urmare, eventualul acord scris exprimat de salariat sub forma semnarii unui angajament de plata nu indreptateste angajatorul sa faca retineri din salariul cuvenit salariatului.

Salariatul isi poate asuma un angajament de plata pentru acoperirea prejudiciului cauzat angajatorului. Dar, avand in vedere ca acesta nu constituie titlu executoriu, in cazul in care salariatul este de acord sa plateasca, utilitatea angajamentului se manifesta doar sub aspect probatoriu, in cadrul procesului declansat de angajator pentru recuperarea daunelor ce i-au fost cauzate.

de Legislatia Muncii