Dreptul si obligatia de formare profesionala a salariatilor

Potrivit art. 194 din Codul muncii, angajatorii au obligatia de a asigura, pe cheltuiala lor, participarea la programe de formare profesionala pentru toti salariatii, dupa cum urmeaza:
a) cel putin o data la 2 ani, daca au cel putin 21 de salariati;
b) cel putin o data la 3 ani, daca au sub 21 de salariati.

Observam ca aceasta obligatie ii revine angajatorului nu numai cu privire la salariatii care desfasoara o activitate calificata, dar si cu privire la cei care desfasoara activitati necalificate. De observat insa ca, chiar daca legea prevede obligatia generala de formare profesionala, aceasta vizeaza formarea in scopurile proprii ale firmei, in interesul acesteia, nu formarea generala a salariatului, pentru realizarea unei cariere alternative.

Corelativ, salariatii au „dreptul la acces la formarea profesionala“, drept consacrat in art. 39 alin. (1) lit. g) din Codul muncii.

Care este sanctiunea nerespectarii de catre angajator a obligatiei de formare profesionala periodica?

– mai intai trebuie aratat ca aceasta nerespectare nu constituie contraventie si nu atrage niciun fel de amenda;
– potrivit art. 157 din Codul muncii, in cazul in care angajatorul nu si-a respectat obligatia de a asigura pe cheltuiala sa participarea unui salariat la formare profesionala in conditiile prevazute de lege, salariatul are dreptul la un concediu pentru formare profesionala, platit de angajator, de pana la 10 zile lucratoare sau de pana la 80 de ore;
– indemnizatia de concediu acordata in acest caz nu poate fi mai mica decat salariul de baza, indemnizatiile si sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectiva, prevazute in contractul individual de munca. Indemnizatia de concediu se calculeaza ca fiind media zilnica a drepturilor salariale din ultimele 3 luni anterioare celei in care este efectuat concediul, multiplicata cu numarul de zile de concediu;
– daca un salariat este concediat pentru necorespundere profesionala, el va avea mai multe sanse de a contesta aceasta concediere cu succes, in masura in care angajatorul nu si-a indeplinit obligatia de formare profesionala periodica.

RECOMANDARE
Pentru a putea dovedi indeplinirea obligatiei de formare profesionala, realizati evaluari scrise, procese-verbale si alte mijloace de proba a acestei activitati. Poate cea mai eficienta modalitate de formare profesionala, anume deprinderea de cunostinte si abilitati pe parcursul muncii, de la colegi, maistri, sefi sau chiar subalterni nu poate fi probata in instanta ca modalitate de sine-statatoare de formare profesionala, astfel incat nu va conduce la concluzia indeplinirii de catre angajator a acestei obligatii.

Modalitatile concrete de formare profesionala sunt enumerate in art. 193 din Codul muncii:
a) participarea la cursuri organizate de catre angajator sau de catre furnizorii de servicii de formare profesionala din tara sau din strainatate;
b) stagii de adaptare profesionala la cerintele postului si ale locului de munca;
c) stagii de practica si specializare in tara si in strainatate;
d) ucenicie organizata la locul de munca;
e) formare individualizata;
f) alte forme de pregatire convenite intre angajator si salariat.

Dincolo de obligatia generala de formare profesionala o data la 2 ani respectiv la 3 ani, aceasta va putea fi efectuata mai frecvent, la initiativa angajatorului sau a salariatului.