Perioada CCC asupra CO va avea urmatoarele consecinte

Dispozitiile art. 7 din Directiva 2003/88 nu sunt aplicabile in ceea ce priveste concediu si indemnizatia pentru cresterea copilului.

Astfel, Articolul 7 alineatul (1) din Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizarii timpului de lucru trebuie interpretat in sensul ca nu se opune unor dispozitii sau unor practici nationale potrivit carora un lucrator aflat in concediu medical nu are dreptul la un concediu anual platit efectuat intr o perioada de concediu medical.

Articolul 7 alineatul (1) din Directiva 2003/88 trebuie interpretat in sensul ca se opune unor dispozitii sau unor practici nationale care prevad ca dreptul la concediul anual platit se stinge la expirarea perioadei de referinta si/sau a unei perioade de report stabilite de dreptul national chiar si in cazul in care lucratorul s a aflat in concediu medical in toata perioada de referinta sau intr o parte din aceasta si incapacitatea sa de munca a continuat pana la incetarea raportului sau de munca, motiv pentru care nu a putut sa isi exercite dreptul la concediul anual platit.

Articolul 7 alineatul (2) din Directiva 2003/88 trebuie interpretat in sensul ca se opune unor dispozitii sau unor practici nationale care prevad ca, la incetarea raportului de munca, nu se acorda nicio indemnizatie pentru concediul anual platit neefectuat lucratorului care s a aflat in concediu medical in toata perioada de referinta sau intr o parte din aceasta si/sau in toata perioada de report sau intr o parte din aceasta, motiv pentru care nu a putut sa isi exercite dreptul la concediul anual platit.

Concediul pentru creasterea copilului este un drept al salariatului situatie in care contractul individual de munca se suspenda din initiativa salariatului in timp ce concediul medical (concediul pentru incapacitate temporara de munca) presupune suspendarea de drept a contractului individual de munca independent de vointa salariatului si a angajatorului.
Directiva reglementeaza dreptul salariatului la concediul de odihna in situatia concediului medical, situatie care intervine independent de vointa salariatului si nu a concediului pentru cresterea copilului care este un drept al salariatului dar nu o obligatie.

Potrivit art. 149 din Codul muncii , republicat, salariatul este obligat sa efectueze in natura concediul de odihna in perioada in care a fost programat, cu exceptia situatiilor expres prevazute de lege sau atunci cand, din motive obiective, concediul nu poate fi efectuat.

Potrivit art. 144 din Codul muncii , dreptul la concediu de odihna anual platit este garantat tuturor salariatilor. Dreptul la concediu de odihna anual nu poate forma obiectul vreunei cesiuni, renuntari sau limitari.

Perioada concediului pentru crestere copil asupra concediului de odihna va avea urmatoarele consecinte: in anul acordarii concediului crestere copil salariata va putea efectua un concediu de odihna proportional cu perioada lucrata din an, iar dupa incetarea acestui drept de asigurari sociale, in anul revenirii in serviciu se va aplica tot regula proportionalitatii.

In eventualitatea in care salariata efectueaza toate zilele de concediu de odihna in anul in care intra in concediu crestere copil in anul revenirii la serviciu din concediu crestere copil nu va mai benficia de concediu de odihna.

Exemplu: daca salariata a nascut in martie 2009 si inainte de a intra in concediu crestere copil a efectuat concediul de odihna pentru perioada ianuarie – martie 2009, la revenirea din CIC va mai beneficia de concediul de odihna aferent perioadei aprilie – decembrie 2012.