Obligatiile angajatorului si angajatului privind SSM-ul

Intrebare:

Care sunt noile reglementari privind obligatiile angajatorului si ale angajatilor privind sanatatea si securitatea in munca, astfel cum se regasesc in Titlul V din Codul muncii recent modificat si completat prin Legea nr. 40/2011, publicata in M.Of. nr. 225 din 31 martie si intrata in vigoare la 30 aprilie?

Raspuns:

Angajatorul are obligatia sa asigure securitatea si sanatatea salariatilor in munca. Pentru indeplinirea acestor obligatii, angajatorul apeleaza la persoane sau servicii exterioare, dar aceasta nu il exonereaza de raspundere in acest domeniu.

Obligatiile salariatilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca nu pot aduce atingere
responsabilitatii angajatorului.

Codul muncii se precizeaza ca masurile privind securitatea si sanatatea in munca nu pot sa determine obligatii financiare pentru salariati.

Angajatorul este obligat sa ia masurile necesare pentru protejarea securitatii si sanatatii salariatilor, in cadrul propriilor responsabilitati, inclusiv pentru activitatile de prevenire a riscurilor profesionale, de informare si pregatire, precum si pentru punerea in aplicare a organizarii protectiei muncii si mijloacelor necesare acesteia. Astfel, angajatorul este obligat sa tina seama de urmatoarele principii generale de prevenire:
- evitarea riscurilor;
- evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;
- combaterea riscurilor la sursa;
- adaptarea muncii la om, in special in ceea ce priveste proiectarea locurilor de munca si alegerea echipamentelor si metodelor de munca si de productie, in vederea atenuarii, cu precadere, a muncii monotone si a muncii repetitive, precum si a reducerii efectelor acestora asupra sanatatii;
- luarea in considerare a evolutiei tehnicii;
- inlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea ce este mai putin periculos;
- planificarea prevenirii;
- adoptarea masurilor de protectie colectiva cu prioritate fata de masurile de protectie individuala;
- aducerea la cunostinta salariatilor a instructiunilor corespunzatoare.

Angajatorul este direct responsabil de organizarea activitatii de asigurare a sanatatii si securitatii in munca.
Privind masurile de SSM, angajatorul trebuie sa se consulte cu sindicatul sau, dupa caz, cu reprezentantii salariatilor, precum si cu comitetul de securitate si sanatate in munca.

Angajatorul are obligatia sa asigure toti salariatii pentru risc de accidente de munca si  boli profesionale, in conditiile legii.

Mai mult, angajatorul are obligatia sa organizeze instruirea angajatilor sai in domeniul securitatii si sanatatii in munca. Instruirea se realizeaza periodic, prin modalitati specifice, stabilite de comun accord de catre angajator, impreuna cu comitetul de securitate si sanatate in munca si cu sindicatul sau, dupa caz, cu reprezentantii salariatilor.

Instruirea este obligatorie in cazul noilor angajati, al celor care isi schimba locul de munca sau felul muncii si al celor care isi reiau activitatea dupa o intrerupere mai mare de 6 luni. In toate aceste cazuri instruirea se efectueaza inainte de inceperea efectiva a activitatii.

Instruirea este obligatorie si in situatia in care intervin modificari ale legislatiei in domeniu.

Angajatorul trebuie sa organizeze controlul permanent al starii materialelor, utilajelor si substantelor folosite in procesul muncii, in scopul asigurarii sanatatii si securitatii salariatilor. Tot el raspunde pentru asigurarea conditiilor de acordare a primului ajutor in caz de accidente de munca, pentru crearea conditiilor de preintampinare a incendiilor, precum si pentru evacuarea salariatilor in situatii speciale si in caz de pericol iminent.

In vederea asigurarii securitatii si sanatatii in munca, institutia abilitata prin lege poate dispune limitarea sau interzicerea fabricarii, comercializarii, importului ori utilizarii cu orice titlu a substantelor si preparatelor periculoase pentru salariati.

Inspectorul de munca poate, cu avizul medicului de medicina a muncii, sa impuna angajatorului sa solicite organismelor competente, contra cost, analize si expertize asupra unor produse, substante sau preparate considerate a fi periculoase, pentru a cunoaste compozitia acestora si efectele pe care le-ar putea produce asupra organismului uman.

La nivelul fiecarui angajator se constituie un comitet de securitate si sanatate in munca, cu scopul de a asigura implicarea salariatilor la elaborarea si aplicarea deciziilor in domeniul protectiei muncii.

Comitetul se organizeaza la angajatorii persoane juridice la care sunt incadrati cel putin 50 de salariati.

In cazul in care conditiile de munca sunt grele, vatamatoare sau periculoase, inspectorul de munca poate cere infiintarea acestor comitete si pentru angajatorii la care sunt incadrati mai putin de 50 de salariati. Daca activitatea se desfasoara in unitati dispersate teritorial, se pot infiinta mai multe comitete de securitate si sanatate in munca, iar numarul acestora se stabileste prin contractul colectiv de munca aplicabil.

Angajatorii au obligatia sa asigure accesul salariatilor la serviciul medical de medicina a muncii.

Serviciul medical de medicina a muncii poate fi un serviciu autonom organizat de angajator sau un serviciu asigurat de o asociatie patronala.

Durata muncii prestate de medicul de medicina a muncii se calculeaza in functie de numarul de salariati ai angajatorului, potrivit legii.