Formularul E 101 si E 106 pentru delegare in Franta

Intrebare: O SRL din Romania trimite oameni la munca cu delegatie in Franta pe o perioada de 4 luni.
Care este nivelul diurnei? Se platesc contributii sociale la diurna, este impozitata?
Trebuie obtinuta declaratia E101 si E106 pentru a nu plati contributii in Franta? In ce perioada se calculeaza intervalul de 60+60 zile de delegatie (intr-un an sau se poate 120 zile consecutive, o luna pauza si dupa aceea inca 120 zile?)

Raspuns: Potrivit dispozitiilor art. 55 alin. (4) lit. g) din Codul fiscal, sumele primite de angajati pentru acoperirea cheltuielilor de transport si cazare a indemnizatiei primite pe perioada delegarii si detasarii in alta localitate, in tara si in strainatate, in interesul serviciului nu sunt incluse in veniturile salariale si nu sunt impozabile, in intelesul impozitului pe venit.

In schimb, sunt impozabile sumele acordate de persoanele juridice fara scop patrimonial si de alte entitati neplatitoare de impozit pe profit peste limita de 2,5 ori indemnizatia acordata salariatilor din institutiile publice.

Asadar, situatia este diferita in functie de calitatea angajatorului – persoana juridica platitoare sau neplatitoare de impozit pe profit.

In situatia in care angajatorul este o persoana juridica platitoare de impozit pe profit, indemnizatia primita pe perioada delegarii si detasarii in alta localitate, in tara si in strainatate, in interesul serviciului nu este inclusa in veniturile salariale si nu se impoziteaza, in intelesul impozitului pe venit indiferent de valoarea acordata. De asemenea, asupra sumelor de bani acordate salariatilor cu titlu de diurna pe durata delegarii si a detasarii nu se datoreaza contributii sociale.

Daca, insa, organele fiscale in urma verificarilor constata ca anumite sume de bani nu au fost acordate cu titlu de diurna, pot sa incadreze aceste sume la venituri salariale.
In conformitate cu prevederile art. 13 alin.(2) lit.a) ale Regulamentului (CEE) Nr. 1.408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate sociala in raport cu lucratorii salariati si cu familiile acestora care se deplaseaza in cadrul Comunitatii, un lucrator incadrat in munca pe teritoriul unui stat membru este supus legislatiei acelui stat, chiar daca acesta isi are resedinta pe teritoriul unui alt stat membru sau daca sediul sau locul de desfasurare a activitatii intreprinderii sau angajatorului este situat pe teritoriul unui alt stat membru.

Potrivit prevederilor art.14 din acelasi Regulament, regula enuntata la articolul 13 alineatul (2) litera (a) se aplica sub rezerva urmatoarelor exceptii sau circumstante:
(a) (i) un lucrator incadrat in munca pe teritoriul unui stat membru de catre o intreprindere pentru care lucreaza in mod obisnuit si detasat pe teritoriul unui alt stat membru de catre aceasta intreprindere pentru a desfasura o activitate acolo pentru acea intreprindere continua sa fie supus legislatiei din primul stat membru, cu conditia ca durata anticipata a acelei activitati sa nu depaseasca douasprezece luni, iar el sa nu fie trimis sa inlocuiasca un alt lucrator care si-a incheiat perioada de detasare;
(ii) daca durata activitatii care urmeaza sa fie desfasurata se prelungeste peste durata prevazuta initial din cauza unor imprejurari neprevazute si depaseste douasprezece luni, legislatia primului stat continua sa fie aplicata pana la incheierea respectivei activitati, cu conditia ca autoritatea competenta din statul pe al carui teritoriu este detasat lucratorul sau organismul desemnat de acea autoritate sa-si fi dat acordul; acest acord trebuie solicitat inainte de sfarsitul perioadei initiale de douasprezece luni. Cu toate acestea, acest acord nu poate fi dat pentru o perioada care depaseste douasprezece luni;

(b) un lucrator angajat in transporturile internationale pe teritoriul a doua sau mai multe state membre ca membru al echipajului sau personalului de bord si care lucreaza pentru o intreprindere care, in numele unui tert sau in nume propriu, opereaza servicii de transport de pasageri sau marfuri pe calea ferata, pe cai rutiere, cai aeriene sau cai navigabile interioare si isi are sediul pe teritoriul unui stat membru se supune legislatiei acestui din urma stat, cu urmatoarele restrictii:
(i) un lucrator incadrat in munca de o sucursala sau de o reprezentanta permanenta pe care intreprinderea respectiva o are teritoriul unui alt stat membru decat cel in care isi are sediul se supune legislatiei statului membru pe al carei teritoriu este situata aceasta sucursala sau reprezentanta permanenta;
(ii) un lucrator incadrat in munca in principal pe teritoriul statului membru in care isi are resedinta se supune legislatiei acelui stat, chiar daca intreprinderea care il incadreaza nu isi are nici sediul, nici sucursala, nici reprezentanta permanenta pe acel teritoriu;

(c) un lucrator, altul decat cel angajat in transportul international, care in mod normal isi desfasoara activitatea pe teritoriul a doua sau mai multe state, se supune:
(i) legislatiei statului membru pe al carui teritoriu isi are resedinta, daca isi desfasoara activitatea partial pe acel teritoriu sau daca este legat de mai multe intreprinderi sau de mai multi angajatori care isi au sediul sau locul de desfasurare a activitatii pe teritoriul unor state membre diferite;
(ii) legislatiei statului membru pe al carui teritoriu este situat sediul sau locul de desfasurare a activitatii intreprinderii sau persoanei care l-a incadrat, daca nu isi are resedinta pe teritoriul oricaruia dintre statele in care isi desfasoara activitatea;

(d) un lucrator incadrat in munca pe teritoriul unui stat membru de o intreprindere care isi are sediul pe teritoriul unui alt stat membru si care se gaseste pe frontiera comuna a acestor state se supune legislatiei statului membru pe al carei teritoriu intreprinderea isi are sediul sau locul de desfasurare a activitatii.

Asadar, regula este ca un lucrator incadrat in munca pe teritoriul unui stat membru este supus legislatiei acelui stat, chiar daca acesta isi are resedinta pe teritoriul unui alt stat membru sau daca sediul sau locul de desfasurare a activitatii intreprinderii sau angajatorului este situat pe teritoriul unui alt stat membru.

Salariatii detasati pe o perioada de maxim 12 luni vor fi scutiti de afilierea la sistemul de securitate sociala din statul in care sunt detasati in baza formularului E 101 eliberat de autoritatea competenta din statul in care este incadrat in munca.

Daca durata activitatii care urmeaza sa fie desfasurata se prelungeste peste durata prevazuta initial din cauza unor imprejurari neprevazute si depaseste douasprezece luni, legislatia primului stat continua sa fie aplicata pana la incheierea respectivei activitati, cu conditia ca autoritatea competenta din statul pe al carui teritoriu este detasat lucratorul sau organismul desemnat de acea autoritate sa-si fi dat acordul; acest acord trebuie solicitat inainte de sfarsitul perioadei initiale de douasprezece luni. Cu toate acestea, acest acord nu poate fi dat pentru o perioada care depaseste douasprezece luni.

Obtinerea formularului E 101 nu este obligatorie dar, in lipsa lui, salariatii au obligatia sa plateasca contributii in Franta si nu in Romania.

Pentru ca salariatii detasati sa beneficieze de prestatii in natura de asigurare de sanatate si maternitate in Franta, acestia trebuie sa solicite casei de sanatate unde sunt arondati eliberarea formularului E106 - "Atestat de drept la prestatii in natura de asigurare de sanatate, maternitate pentru persoanele care isi au resedinta in alt stat decit in statul competent".

Delegarea se dispune pe o anumita perioada de timp. Astfel, aceasta masura este luata pe un termen de pana la 60 de zile, putand fi prelungita, cu acordul salariatului, cu inca cel mult 60 de zile. Asadar, delegarea poate fi dispusa, fara acordul salariatului pe o perioada de 60 de zile, si cu acordul sau, pe inca o perioada de 60 de zile.

Codul muncii nu prevede ca durata minima a delegarii se calculeaza pe an, in consecinta, o singura delegare nu poate fi dispusa pe o durata mai mare de 60 de zile ce poate fi prelungita cu acordul salariatului, cu inca cel mult 60 de zile. Astfel ca, intr-un an salariatul poate fi delegat de mai multe ori, daca nevoile angajatorului o impun. Cu toate acestea, trebuie avut in vedere ca delegarea reprezinta o masura temporara. Din aceasta perspectiva, prin delegarea frecventa a unui salariat astfel incat prestarea muncii sa se faca numai in delegatie sau in marea majoritate a timpului in delegatie se incalca dispozitiile Codului muncii care stabilesc ca masura delegarii este una temporara si nu permanenta.