Raspuns: La data intrarii in vigoare a Legii 319/2006 a securitatii si sanatatii in munca s-a abrogat Legea protectiei muncii 90/1996.
Legea 90/1996 in forma initiala prevedea in art. 14:
(1) In sensul prezentei legi, echipamentul individual de lucru reprezinta mijloacele pe care persoanele juridice si fizice le acorda unui salariat in vederea utilizarii lor in timpul procesului de munca pentru a le proteja imbracamintea si incaltamintea.
(2) Echipamentul individual de lucru se acorda de catre persoanele juridice in conditiile negociate prin contractele colective de munca.
(3) Cheltuielile necesare achizitionarii echipamentului individual de lucru sunt suportate, in proportie de 50%, de catre persoana juridica, din costurile de productie sau din sumele prevazute cu aceasta destinatie in buget, pentru unitatile finantate de la bugetul de stat, respectiv din bugetele locale, iar diferenta se suporta de catre beneficiari.
Prin Legea 177/2000 a fost modificat alin. (3) al art. 14 din Legea 90/1996 in sensul: Cheltuielile necesare pentru achizitionarea echipamentului individual de lucru sunt suportate in proportie de 50% de la capitolul Alte cheltuieli de exploatare ale persoanelor juridice sau din sumele prevazute cu aceasta destinatie in buget pentru unitatile finantate de la bugetul de stat, respectiv din bugetele locale, iar diferenta se suporta de catre beneficiari.
Contractul de Munca 160 de formulare EDITABILE obligatorii prin lege
Consilier - Codul Muncii abonament 12 actualizari
Hartuirea si discriminarea la locul de munca Legislatie explicata si studii de caz
Codul Muncii republicat si actualizat la zi
Ulterior, prin Legea 194/2005 s-a introdus la art. 13 din lege un alineat nou, 1 indice 1, cu urmatorul cuprins:
Echipamentul individual de protectie, definit potrivit alin. (1), exclude:
a) imbracamintea de lucru ÅŸi uniformele obiÅŸnuite care nu sunt proiectate in mod specific pentru a proteja securitatea ÅŸi sanatatea lucratorului;
b) echipamentul folosit de serviciile de urgenta ÅŸi salvare;
c) echipamentul individual de protectie purtat sau folosit de armata, politie sau de alte institutii de ordine publica;
d) echipamentul individual de protectie pentru mijloace de transport rutier;
e) echipamentul sportiv;
f) echipamentul de autoaparare sau descurajare;
g) dispozitivele portabile pentru detectarea ÅŸi semnalizarea riscurilor ÅŸi factorilor nocivi.
Asadar, conform vechii reglementari, echipamentul individual de lucru (imbracamintea de lucru) se acorda de catre persoanele juridice in conditiile negociate prin contractele colective de munca.
Actuala reglementare in domeniu, respectiv Legea 319/2006, nu a preluat aceste dispozitii legale si nici nu a reglementat echipamentul de lucru.
Observam insa ca in momentul in care reglementeaza accidentele de munca legiuitorul face trimitere, alaturi de echipamentul individual de protectie, la orice alt echipament pus la dispozitie de angajator. Astfel, potrivit art. 30 alin. (1) lit. j) din Legea 319/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, in sensul prevederilor art. 5 lit. g), este, de asemenea, accident de munca accidentul suferit inainte sau dupa incetarea lucrului, daca victima prelua sau preda uneltele de lucru, locul de munca, utilajul ori materialele, daca schimba imbracamintea personala, echipamentul individual de protectie sau orice alt echipament pus la dispozitie de angajator, daca se afla in baie ori in spalator sau daca se deplasa de la locul de munca la iesirea din intreprindere sau unitate si invers.
Acest echipament la care face trimitere legea apreciem ca poate fi si echipamentul de lucru, dar si alte echipamente astfel cum acestea sunt prevazute in art. 3 alin. (2) din HG 1048/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru utilizarea de catre lucratori a echipamentelor individuale de protectie la locul de munca.
Astfel, art. 3 alin. (1) din HG 1048/2006 prevede ca in sensul prezentei hotarâri, prin echipament individual de protectie se intelege orice echipament destinat sa fie purtat sau tinut de lucrator pentru a-l proteja impotriva unuia ori mai multor riscuri care ar putea sa ii puna in pericol securitatea si sanatatea la locul de munca, precum si orice element suplimentar sau accesoriu proiectat in acest scop.
Alin. (2) mentioneaza ca sunt excluse din definitia cuprinsa la alin. (1):
a) imbracamintea de lucru si uniformele obisnuite care nu sunt proiectate in mod special pentru a proteja securitatea si sanatatea lucratorului;
b) echipamentul folosit de serviciile de urgenta si salvare;
c) echipamentul individual de protectie purtat sau folosit de armata, politie ori de alte institutii de ordine publica;
d) echipamentul individual de protectie pentru mijloace de transport rutier;
e) echipamentul sportiv;
f) echipamentul de autoaparare sau de descurajare;
g) dispozitivele purtabile pentru detectarea si semnalizarea riscurilor si factorilor nocivi.
In concluzie, la acest moment nu exista un act normativ special care sa reglementeze echipamentul de lucru.
In ceea ce priveste a doua intrebarea, apreciem ca angajatorul poate solicita la plecarea din unitate a salariatului valoarea neamortizata a echipamentului utilizat daca aceasta obligatie de plata in sarcina salariatului rezulta de exemplu din dispozitiile unui contract colectiv de munca aplicabil (in vigoare).