Cand se acorda deducerea personala de 250 de lei?

Deducerea personala este dreptul de care beneficiaza persoanele fizice rezidente romane, cu domiciliul aici, pentru veniturile obtinute din orice sursa, atat din Romania, cat si din afara Romaniei. Ea reprezinta deducerea din venitul lunar din salarii a unei sume sub forma de deducere personala, acordata pentru fiecare luna a perioadei impozabile numai pentru veniturile din salarii la locul unde se afla functia de baza (art. 56 din Codul fiscal – Legea nr. 571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, asa cum a fost modificat prin Ordinul nr. 1.016/2005).
 
Dor persoanele fizice care au un venit lunar brut de pana la 1.000 lei inclusiv pot beneficia de deducerea personala.
 
Suma reprezentand deducerea personala se acorda pentru persoanele aflate in intretinerea contribuabilului, pentru acea perioada impozabila din anul fiscal in care acestea au fost intretinute. Perioada se rotunjeste la luni intregi in favoarea contribuabilului.
 
Persoana in intretinere poate fi sotia/sotul, copii sau alti membri de familie, rudele contribuabilului sau ale sotului/sotiei acestuia pana la gradul al doilea inclusiv, ale carei venituri, impozabile si neimpozabile, nu depasesc 250 lei lunar. Daca o persoana este intretinuta de mai multi contribuabili, suma reprezentand deducerea personala se atribuie unui singur contribuabil, conform intelegerii intre parti.
 
Nu sunt considerate persoane aflate in intretinere:
 
a) persoanele fizice care detin terenuri agricole si silvice in suprafata de peste 10.000 mp in zonele colinare si se ses si de peste 20.000 mp in zonele montane;
b) persoanele fizice care obtin venituri din cultivarea si din valorificarea florilor, legumelor si zarzavaturilor in sere, in solarii special destinate acestor scopuri si/sau in sistem irigat, din cultivarea si din valorificarea arbustilor, plantelor decorative si ciupercilor, precum si din exploatarea pepinierelor viticole si pomicole, indiferent de suprafata.
 
Potrivit pct. 112 din Normele metodologice de aplicare a Legii 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin HG 44/2004, in scopul determinarii impozitului pe veniturile salariale, prin locul unde se afla functia de baza se intelege:
 
- pentru persoanele fizice angajate la un singur loc de munca, ultimul loc inscris in carnetul de munca sau in documentele specifice care, potrivit reglementarilor legale, sunt asimilate acestora;
- in cazul cumulului de functii, locul declarat/ales de persoanele fizice.
 
Asadar, sunt considerate venituri realizate la functia de baza, veniturile realizate la unul dintre aceste locuri.
 
Potrivit art. 35 alin. (1) din Codul muncii, orice salariat are dreptul de a cumula mai multe functii, in baza unor contracte individuale de munca, beneficiind de salariul corespunzator pentru fiecare dintre acestea.
 
Salariatii care cumuleaza mai multe functii sunt obligati sa declare fiecarui angajator locul unde exercita functia pe care o considera de baza (art. 35 alin. (3) din Codul muncii).