Chiar si in noile conditii economice, politice si sociale din tara noastra, cu „democratie”, rolul disciplinei muncii si al ordinii interne isi mentine pe deplin actualitatea si importanta sa2. Mai mult: generalizarea economiei de piata in tara noastra impune competitivitate, care se obtine inclusiv printr-o mai buna organizare a muncii, intarirea disciplinei in munca si a ordinii in fiecare unitate3.
Toate acestea le stim.
Problema apare pornind de la o caracteristica a continutului regulamentului intern.
Potrivit Codului muncii, Regulamentul intern cuprinde cel putin urmatoarele categorii de dispozitii:
a) reguli privind protectia, igiena si securitatea in munca in cadrul unitatii;
Legis Plus Legislatia Muncii
Orele suplimentare si munca in zi de repaus
Codul Muncii republicat si actualizat la zi
b) reguli privind respectarea principiului nediscriminarii si al inlaturarii oricarei forme de incalcare a demnitatii;
c) drepturile si obligatiile angajatorului si al salariatilor;
d) procedura de solutionare a cererilor sau reclamatiilor individuale ale salariatilor;
e) reguli concrete privind disciplina muncii in unitate;
f) abaterile disciplinare si sanctiunile aplicabile;
g) reguli referitoare la procedura disciplinara;
h) modalitatile de aplicare a altor dispozitii legale sau contractuale specifice.
Fata de expresia „cel putin” de mai sus, e limpede ca Regulamentul intern poate sa contina si alte capitole. Bineinteles, toate date cu respectarea legislatiei sau in adaptarea prevederilor legale la specificul organizatiei.
Aici apare problema.
Chiar si numai capitolele prevazute minimal mai sus sunt intr-o continua dinamica legislativa. Angajatorul are lucruri mai bune de facut decat sa adapteze la fiecare luna sau doua prevederile Regulamentului intern la toate modificarile.
Daca nu o face, iar in caz ca intr-un litigiu de munca se prevaleaza de anumite prevederi din Regulamentului intern care nu mai sunt adaptate legii, instanta poate considera prevederile din Regulamentul intern ca fiind nule (si chiar le considera).
Cum facem ca prevederile din Regulamentul intern sa nu trebuiasca modificate permanent, dar sa ne putem folosi si de ele, chiar fiind contrare noii legislatii?
Inseram la sfarsitul Regulamentului un articol care spune:
„(1) Prevederile prezentului regulament intern se completeaza cu prevederile Codului muncii, contractului colectiv de munca aplicabil, contractului individual de munca si cu alte prevederi din legislatia muncii (inclusiv, dar fara a se limita la cele referitoare la: accidente de munca, la sanatate si securitate in munca, asigurari de sanatate etc.)
(2) In cazul in care Codul muncii, legislatia muncii, contractul colectiv de munca aplicabil se modifica in asa fel incat prezentul Regulament intern contine in parte dispozitii contrare noilor prevederi, se vor aplica automat prevederile legale modificate, pana la o viitoare revizuire a prezentului Regulament intern”.
Tragem linie si adunam: intr-un domeniu (sa spunem cel al discriminarii) se modifica normele privind discriminarea femeii. Ati scris cate ceva in Regulamentul intern despre discriminarea femeii, dar acum e contrar legislatiei sau e incomplet/depasit. Insa prin prevederea de mai sus, si fata de faptul ca ati facut referire la discriminarea femeii, noile norme legale sunt perfect aplicabile. Daca in Regulamentul intern nu s-ar fi specificat nimic despre discriminarea femeii, nu s-ar fi putut aplica noile norme si Regulamentul intern ar fi trebuit probabil modificat urgent.
Asa, chiar cu norme in prezent inaplicabile privitoare la discriminare (ca sa continuam cu exemplul), dar cu norme de trimitere la legislatia care ar putea sa apara, Regulamentul intern mai poate astepta revizuirea... pana cand „e timp”.
_____________
1. Ion Traian Stefanescu, Tratat elementar de drept al muncii, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1999, pag. 324
2. Sanda Ghimpu, Alex. Ticlea, Dreptul muncii, Casa de Editura si Presa “Sansa” SRL, Bucuresti, 1997, pag. 388.
3. Gheorghe Filip, Cristina Badea, Consideratii asupra notiunii de ordine interioara, in Revista Romana de Dreptul muncii, nr. 1/2002, pag. 78.
Horatiu Sasu
Jurist si economist
Consultant in afaceri