Instruirea la locul de munca si pregatirea profesionala

Pregatirea profesionala a salariatilor este obligatorie putand fi facuta in modalitatile vazute de art. 189 Codul muncii printre care la lit. a) este mentionata si participarea la cursuri organizate de catre angajator.

Potrivit dispozitiilor art. 18 alin (3) si (4) din  Ordonanta Guvernului nr.129/2000, angajatorii pot organiza programe de formare profesionala pentru salariatii proprii, in baza carora elibereaza certificate de absolvire recunoscute numai in cadrul unitatilor respective. Certificatele au recunoastere nationala numai daca angajatorii sunt autorizati ca furnizori de formare profesionala.

Asadar, un angajator care nu este autorizat ca furnizor de formare profesionala  poate organiza programe de formare profesionala pentru salariatii proprii. Certificatele de absolvire a cursurilor, in aceste caz, au valabilitate numai in cadrul unitatii care a organizat cursurile de formare profesionala.  In consecinta, angajatorul nu are obligatia sa se autorizeze ca furnizor de formare profesionala, dar daca nu o face, certifcatele eliberate ca urmare a cursurilor organizate au recunoastere numai in cadrul unitatii respective.

Intrucat cursurile organizate de angajator constituie o modalitate de pregatire profesionala prevazuta de lege, angajatorul isi poate indeplini obligatia de a asigura participarea salariatilor la programe de formare profesionala si prin organizarea unor astfel de cursuri.   

Insa, salariatul trebuie sa fie de acord cu aceasta forma de pregatire profesionala. In acest sens, art.193 alin.  (2) din Codu muncii stabileste ca, modalitatea concreta de formare profesionala, drepturile si obligatiile partilor, durata formarii profesionale, precum si orice alte aspecte legate de formarea profesionala, inclusiv obligatiile contractuale ale salariatului in raport cu angajatorul care a suportat cheltuielile ocazionate de formarea profesionala, se stabilesc prin acordul partilor si fac obiectul unor acte aditionale la contractele individuale de munca

Conform art.176 din Codul muncii, angajatorul are obligatia sa organizeze instruirea angajatilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca. Instruirea se realizeaza periodic, prin modalitati specifice stabilite de comun acord de catre angajator, impreuna cu comitetul de securitate si sanatate in munca si cu sindicatul sau, dupa caz, cu reprezentantii salariatilor.

Potrivit dispozitiilor art. 90 din H.G. nr.1425/2006 de aprobare a Normelor de aplicare a dipozitiilor Legii nr. 319/2006, instruirea la locul de munca se face dupa instruirea introductiv-generala si are ca scop prezentarea riscurilor pentru securitatea si sanatate in munca, precum si masurile si activitatile de prevenire si protectie la nivelul fiecarui loc de munca, post de lucru si/sau fiecarei functii exercitate.

Conform dispozitiilor art. 93 alin.(2) din aceste norme, instruirea la locul de munca va cuprinde:

a) informatii privind riscurile de accidentare si imbolnavire profesionala specifice locului de munca si/sau postului de lucru;

b) prevederile instructiunilor proprii elaborate pentru locul de munca si/sau postul de lucru;

c) masuri la nivelul locului de munca si/sau postului de lucru privind acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor si evacuarea lucratorilor;

d) prevederi ale reglementarilor de securitate si sanatate in munca privind activitati specifice ale locului de munca si/sau postului de lucru.