Daune-interese. Clauza de agravare a raspunderii civile contractuale. Efecte.

Tip: Decizie
Nr./Data: 1319 (13.06.2006)
Autor: Curtea de Apel Timisoara
Domenii asociate:
Contracte de munca

Codul muncii – art. 195 alin. 1, 3
C. civ. – art. 969

Potrivit art. 195 alin. 1 si 3 din Codul muncii si art. 969 C. civ., in conditiile existentei unei clauze de agravare a raspunderii civile contractuale, salariatul va suporta integral prejudiciul estimat de angajator atunci cand denuntarea contractului individual de munca are loc din initiativa sa, anterior termenului convenit prin actul aditional.

Curtea de Apel Timisoara, Sectia civila– complet specializat de litigii de munca si asigurari sociale, decizia nr. 1319 din 13 iunie 2006

Consilier - Codul Muncii abonament 12 actualizari

Vezi AICI detalii

Hartuirea si discriminarea la locul de munca Legislatie explicata si studii de caz

Vezi AICI detalii

Contractul de Munca 160 de formulare EDITABILE obligatorii prin lege

Vezi AICI detalii

Prin sentinta civila nr. 699/PI/30.03.2006, Tribunalul Timis a admis actiunea si a obligat paratul la plata daunelor interese in suma de 6.000 euro.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut din probele administrate in cauza ca paratul nu a respectat prevederile art. 1 din anexa 2 ale contractului de munca, iar la 1.11.2005 a depus o cerere de demisie fara a avea un motiv intemeiat.
Stagiul de pregatire profesionala a paratului a fost integral achitat de catre reclamanta, iar faptul ca paratul nu l-a efectuat in totalitate, nu este imputabil reclamantei, astfel ca potrivit dispozitiilor art. 195 alin. 1, 2 si 3 din Codul muncii raportat la dispozitiile art. 194 din Codul muncii, s-a apreciat intemeiata actiunea in despagubiri astfel cum a fost formulata.
impotriva hotararii a declarat recurs in termenul legal paratul, solicitand admiterea recursului, modificarea in tot a hotararii, in sensul respingerii actiunii ca neintemeiata.
Hotararea este criticata sub aspectul netemeiniciei si nelegalitatii, aratandu-se ca prima instanta a retinut o stare de fapt gresita si in consecinta a aplicat gresit dispozitiile legale care nu sunt incidente in cauza.
Astfel, facandu-se referire la regulamentul privind salarizarea personalului tehnic din cadrul departamentului tehnic al societatii reclamante, se precizeaza ca prin „nota interna” s-a propus diminuarea salariului cu 30-50 %, iar odata la trei luni la propunerea directorului tehnic, se va completa salariul sub forma de prime pana se va ajunge la nivelul celui stabilit prin actul aditional la contractul individual de munca. intrucat nu i-a fost adusa la cunostinta modificarea remuneratiei care fusese stabilita in baza contractului, a decis sa intrerupa colaborarea cu societatea reclamanta.
Se mentioneaza totodata, de catre recurent ca, in fata primei instante nu si-a putut pregati apararea, intrucat a fost plecat din tara, dovedind acestea cu copia pasaportului.

Recursul nu este fondat.

Cu privire la motivul de nelegalitate invocat de catre recurent, privind lipsa de aparare si nelegalitatea citarii, acesta este neintemeiat intrucat in cursul judecatii in fond, procedura de citare a fost legal indeplinita, paratul fiind citat la adresa indicata de catre reclamanta prin actiune, iar din copia pasaportului nu rezulta ca la data solutionarii in fond paratul nu se afla in tara; data pronuntarii hotararii a fost 30.03.2006, iar data intrarii in tara a paratului conform mentiunii de pe pasaport este 28.03.2006, data iesirii din tara fiind 4.04.2006.
Cu referire la starea de fapt retinuta de catre prima instanta, se constata ca aceasta a fost corect apreciata din inscrisurile depuse la dosar, iar dispozitiile legale sunt cele incidente in cauza, respectiv prevederile contractuale care nu au fost respectate de catre parat ca parte contractanta, fata de care apararile acesteia sunt nefondate. Nu se pune problema modificarii salariului, asa cum neintemeiat sustine recurentul, intrucat din probe nu rezulta acest lucru, iar nerespectarea obligatiilor de a-si continua stagiul de pregatire profesionala ii incumba in totalitate acestuia.
Dispozitiile art. 195 din Codul muncii, cu raportare la dispozitiile art. 969 C. civ., au fost corect aplicate de catre prima instanta, apreciind temeinicia pretentiilor solicitate de catre reclamanta cu titlu de daune interese.

(Sursa: http://portal.just.ro/)