Managementul Conflictului in organizatii: Nivele de existenta ale conflictului

Esential de constientizat este faptul ca aparitia conflictului nu poate fi asociata organizatiei in exclusivitate. Dimpotriva, putem afirma ca insoteste individul si, implicit, toate formele sale de organizare sociala. Astfel, distingem conflicte intre organizatii, dar si conflicte ce se consuma in cadrul unei singure organizatii. In mod previzibil, conflictele ce se desfasoara intre doua sau mai multe organizatii poarta denumirea de conflicte inter-organizationale, iar cele ce au ca protagoniste entitati din cadrul unei organizatii se numesc conflicte intra-organizationale.

In mod similar, se distinge intre conflicte inter-departamentale si intra-departamentale, precum si conflicte inter-personale si intra-personale.

Prima pereche aduce in prim plan, pe de o parte, potentiale asperitati intre departamentele de marketing si productie, de exemplu, sau financiar si resurse umane, etc, iar, pe de alta parte, neintelegerile dintre membrii aceluias departament, vizavi de obiectivele, sarcinile, procedurile, etc, necesar a fi respectate.

Cea de-a doua pereche coboara analiza la nivel de angajat, persoana de sine statatoare, posesoare a propriilor sale indoieli, nelamuriri, disonante cognitive - in cazul conflictului intra-personal, dar si aflat in postura bivalenta de emitator si receptor de informatii, mai mult sau mai putin codate - in cazul conflictului inter-personal (diadic).

Din pacate, aceasta ultima categorie poate fi, daca nu accentuata, cel putin favorizata, atat de un proces de recrutare-selectie inadecvat, cat si de o procedura de promovare a angajatilor negandita exhaustiv; se intampla, astfel, sa se regaseasca in contextul organizational anumiti angajati cu personalitati aflate in totala disconcordanta cu cultura organizationala, iar acest lucru poate conduce la stari conflictuale generalizate. In plus, alte posibile dificiente existente in cadrul organizatiei (precum ineficienta diseminare a informatiei, natura activitatii, etc), catalizeaza conflictele, in egala masura.

Dificil de trecut cu vederea se constata a fi conflictele colective de munca. Acestea reprezinta o forma particulara a conflictelor inter-grupuri, in speta conducerea organizatiei si proprii sai salariati (reprezentati sau nu de catre un sindicat). Neinsistand prea mult asupra acestui tip, in special datorita conotatiei sale juridice pronuntate ce nu face obiectul de studiu al acestor pagini, consideram necesar a atrage atentia asupra modalitatii de manifestare: indeobste vorbim despre exteriorizarea nemultumirilor si chiar recurgerea la anumite presiuni.

Odata cu reglementarea conflictelor de munca, legiuitorul a facut distinctie intre conflictele de interese (ce au ca obiect stabilirea conditiilor de munca cu ocazia negocierii contractelor colective de munca si fac referire la interesele cu caracter profesional, social sau economic al angajatilor), si conflictele de drepturi (ce au ca obiect exercitarea de drepturi si indeplinirea de obligatii ce decurg din lege, acte normative sau contracte colective/individuale de munca).


Autor Valentina Ghinea - lect.univ.dr. A.S.E. Bucuresti

Mai multe informatii in ghidul "Managementul conflictelor in organizatii"

de Legislatia Muncii