Absenta dreptului la concediul de odihna pentru bugetari. In ce conditii se aplica?

Potrivit art. 5 alin. (1) din Hotararea Guvernului nr. 250/1992, salariatii care au lipsit de la serviciu intregul an calendaristic, fiind in concediu medical sau in concediu fara plata, nu au dreptul la concediu de odihna pentru acel an.

In acelasi sens, art. 3 din Hotararea Guvernului nr. 1.578/2002 prevede ca politistii care au absentat de la program intregul an calendaristic, fiind in concedii medicale, concedii de maternitate sau concedii pentru ingrijirea copilului, ori in concedii fara plata nu au dreptul la concediu de odihna pentru acel an.

Ofiterii, maistrii militari si subofiterii care au absentat de la program intregul an calendaristic din cauza incapacitatii temporare de munca, iar cadrele militare femei, si datorita unor concedii de maternitate si pentru ingrijirea copilului sau numai a uneia dintre aceste cauze, nu au dreptul la concediu de odihna pentru acel an.

Daca incapacitatea temporara de munca sau concediile respective au fost de 12 luni ori mai mari si s-au intins pe 2 ani calendaristici consecutivi, se acorda un singur concediu de odihna, in anul reluarii activitatii, in masura in care acesta nu a fost acordat in anul precedent.

ATENTIE!

Cu toate ca aceste texte au ramas neabrogate, ele sunt in neconcordanta cu prevederile Directivei nr. 2003/88 privind timpul de lucru, in ceea ce priveste absenta dreptului la concediu de odihna al angajatului care s-a aflat anul precedent in concediu medical.

Astfel, Curtea de Justitie a Uniunii Europene a decis in cazurile C-350/06 si C-520/06, ca art. 7(1) din Directiva 2003/88 privind timpul de lucru trebuie interpretata ca neputand conduce statele membre la diminuarea concediului de odihna al lucratorilor care s-au aflat in concediu medical in anul anterior.

Curtea de Justitie a Uniunii Europene a decis in acest sens: "Dreptul la concediul anual platit nu trebuie sa se stinga la expirarea perioadei de referinta si/sau a unei perioade de raport stabilite de dreptul national, atunci cand lucratorul s-a aflat in concediu medical intreaga perioada de referinta sau o parte a acesteia si inca pacitatea sa de munca a continuat pana la incetarea raportului sau de munca, motiv pentru care nu a putut sa isi exercite dreptul la concediul anual platit.

In ceea ce priveste dreptul la o compensatie financiara, la incetarea raportului de munca, pentru concediul anual platit pe care lucratorul nu a putut sa il efectueze, o astfel de compensatie trebuie calculata in asa fel incat lucratorul in cauza sa fie pus intr-o situatie comparabila cu cea in care
s-ar fi aflat daca si-ar fi exercitat dreptul mentionat in timpul raportului sau de munca. Rezulta ca remuneratia obisnuita a lucratorului, care este cea care trebuie mentinuta in perioada de repaus ce corespunde concediului anual platit, este de asemenea determinanta in ceea ce priveste calculul
compensatiei financiare pentru concediul anual neefectuat la incetarea raportului de munca".

De semnalat ca instantele romanesti tin cont de aceasta decizie, acordand prioritate prevederilor Directivei. S-a statuat ca, avand in vedere ca perioada cat o persoana este in concediu medical este recunoscuta ca vechime in munca, ea se ia in calculul concediului de odihna (Curtea de Apel Bacau - Sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal, Decizia civila nr. 976 din 30 octombrie 2009).