Principala masura de securitate si sanatate in munca - Clasificarea sistemelor de ventilare

Ventilarea constituie principala masura de securitate si sanatate in munca destinata eliminarii nocivitatilor din atmosfera locului de munca. Ea reprezinta procedeul de inlocuire a aerului viciat sau impurificat din incaperi cu aer curat din exterior sau aer purificat.

1. Dupa modul de asigurare a energiei necesare vehicularii aerului, exista:

- ventilarea naturala – sistemele la care energia necesara circulatiei aerului se obtine pe baza exploatarii unor fenomene naturale. Aceste sisteme se utilizeaza, de regula, pentru reducerea excesului de caldura si, in unele cazuri, pentru eliminarea noxelor mai usoare decât aerul, daca degajarea lor este insotita de caldura;

- ventilarea mecanica – sisteme in care circulatia aerului se obtine prin utilizarea unei forme de energie artificiala.

2. Dupa modul de actiune a instalatiei de ventilare in zona de lucru, exista:

- ventilarea generala – sistemele care asigura circulatia aerului din intreg spatiul de lucru;

- ventilarea locala – sistemele care asigura circulatia aerului dintr-un spatiu limitat;

- ventilare mixta – sistemele in care se combina captarile locale de nocivitati cu introducerea aerului proaspat din exterior in tot spatiul ventilat.

3. Dupa regimul de presiuni, exista:

- ventilarea in depresiune – sistemele care mentin intr-o incapere sau la locul de munca o depresiune constanta (debitul de aer introdus este mai mic decât cel evacuat);

- ventilarea in suprapresiune – sisteme care se bazeaza pe principiul mentinerii intr-o incapere a unei suprapresiuni constante, realizate prin introducerea si dirijarea sub presiune a aerului in anumite locuri din spatiul de lucru;

- ventilare in echilibru – sistemele care asigura mentinerea, intr-o incapere sau la locul de munca, a aceleiasi presiuni ca in mediul inconjurator, datorita faptului ca debitul de aer introdus este egal cu debitul de aer evacuat.

4. Dupa regimul de circulatie a aerului, exista:

- ventilare in circuit deschis (fara recirculare) – sistemele care realizeaza circulatia aerului intr-un singur sens (debitul de aer introdus in incapere este integral aer proaspat din exterior);

- ventilare cu recirculare – sisteme in cadrul carora o parte din aerul evacuat este utilizat de instalatia de introducere si recirculat in scopul economisirii partiale a energiei consumate pentru tratarea sa.

Alegerea sistemului de ventilare optim este conditionat in primul rând de cunoasterea din punct de vedere calitativ si cantitativ a factorilor nocivi existenti in mediul de munca