Studiu de caz: Calculul CAS pentru venituri salariale

Valabil la 15.08.2011

Multe dintre prevederile legate de contributiile datorate de angajator pot fi uneori incalcate pe fondul neinformarii cu privire la textul de lege. Tocmai in astfel de situatii apar nelamuririle cu privire la calculul CAS-ului in cazul angajatilor cu CIM cu timp partial si la stabilirea obligatiilor care ii revin angajatorului in ceea ce priveste plata acestor contributii. Se va stabili, in plus, si daca exista o limita inferioara pentru venitul obtinut in baza unui CIM de la care se va plati diferenta pentru contributie direct la casa de sanatate.

Mai intai, trebui retinut faptul ca accesul la serviciile medicale in sistemul public de asigurari sociale este conditionat de participarea la acest sistem prin plata contributiei la fondul de asigurari sociale de sanatate. In acest sens, art. 211 alin. (1)  din Legea 95/2006 prevede ca, sunt asigurati, potrivit prezentei legi, toti cetatenii romani cu domiciliul in tara, precum si cetatenii straini si apatrizii care au solicitat si obtinut prelungirea dreptului de sedere temporara sau au domiciliul in Romania si fac dovada platii contributiei la fond, in conditiile prezentei legi. In aceasta calitate, persoana in cauza incheie un contract de asigurare cu casele de asigurari de sanatate, direct sau prin angajator, al carui model se stabileste prin ordin al presedintelui CNAS cu avizul consiliului de administratie.

Conform art. 257 alin. (1) din acelasi act normativ, persoana asigurata are obligatia platii unei contributii banesti lunare pentru asigurarile de sanatate, cu exceptia persoanelor prevazute la art. 213 alin. (1) iar conform alin. (2) al aceluiasi articol, contributia lunara a persoanei asigurate se aplica asupra veniturilor din salarii sau asimilate salariilor, precum si orice alte venituri realizate din desfasurarea unei activitati dependente.

Nerespectarea acestor prevederi duce la diminuarea pachetului de servicii de baza, potrivit prevederilor art. 220. Diminuarea pachetului de servicii de baza are loc dupa 3 luni de la ultima plata a contributiei. Angajatorul este cel care are  obligatia sa calculeze si sa vireze la fond contributia stabilita de lege datorata pentru asigurarea sanatatii personalului din unitatea respectiva.
Asadar, salariatii sunt asigurati in sistemul asigurarilor sociale de sanatate daca platesc, prin angajator, contributia la acest sistem, indiferent de nivelul veniturilor salariale la care se calculeaza contributia intrucat legea nu conditioneaza calitatea de asigurat de un nivel minim asupra caruia sa se plateasca contributia.

In privinta persoanelor care realizeaza venituri din cedarea folosintei bunurilor, veniturilor din dividende si dobanzi, veniturilor din drepturi de proprietate intelectuala realizate in mod individual si/sau intr-o forma de asociere si altor venituri care se supun impozitului pe venit, art. 257 alin. (2) lit. f) din Legea 95/2006 instiuie obligatia de a contribui la fondul de asigurari sociale de sanatate intr-un cuantum de 6,5% din aceste venituri, dar nu mai putin de un salariu de baza minim brut pe tara, lunar.

Dispozitiile art. 257 alin. (2) lit. f) teza finala din Legea 95/2006 au fost declarate neconstitutionale prin Decizia Curtii Constitutionale 1394/2010 referitoare la admiterea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 257 alin. (2) lit. f) teza finala din Legea 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, in masura in care se interpreteaza ca valoarea contributiei minime la fondul de asigurari sociale de sanatate, datorata de persoanele care realizeaza venituri din cedarea folosintei bunurilor, venituri din dividende si dobanzi, venituri din drepturi de proprietate intelectuala realizate in mod individual si/sau intr-o forma de asociere si alte venituri care se supun impozitului pe venit, nu poate fi mai mica decat cuantumul unui salariu de baza minim brut pe tara, lunar.

In solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate, Curtea a constatat ca obligatia instituita de prevederile art. 257 alin. (2) lit. f) teza finala din Legea 95/2006 poate conduce, in practica, la obligarea asiguratului de a plati o contributie mai mare decat insasi veniturile realizate. Or, o asemenea prevedere nu poate fi considerata, sub niciun aspect, ca asigurand proportionalitatea si caracterul rezonabil al sarcinii fiscale, in sensul celor aratate in motivarea deciziei.

Prin urmare, in privinta veniturilor salariale legea nu conditioneaza asigurarea in sistemul asigurarilor sociale de sanatate de plata contributiei la un venit minim. Asa cum am aratat, in privinta persoanelor care realizeaza venituri din cedarea folosintei bunurilor, veniturilor din dividende si dobanzi, veniturilor din drepturi de proprietate intelectuala realizate in mod individual si/sau intr-o forma de asociere si altor venituri care se supun impozitului pe venit art. 257 alin. (2) lit. f) teza finala din Legea 95/2006 instiuie obligatia de a contribui la fondul de asigurari sociale de sanatate intr-un cuantum de 6,5% din aceste venituri, dar nu mai putin de un salariu de baza minim brut pe tara, lunar.

Curtea Constitutionala a decis insa ca aceste dispozitii sunt neconstitutionale in masura in care se interpreteaza ca valoarea contributiei minime la fondul de asigurari sociale de sanatate nu poate fi mai mica decat cuantumul unui salariu de baza minim brut pe tara, lunar.

In ceea ce priveste eliberarea adeverintei, art. 34 alin. (5) din Codul muncii stabileste ca, la solicitarea salariatului angajatorul este obligat sa elibereze un document care sa ateste activitatea desfasurata de acesta, vechimea in munca, in meserie si in specialitate. In plus, in baza art. 40 alin. (2) lit. h) angajatorul trebuie sa elibereze la cerere toate documentele care sa ateste calitatea de salariat.

Astfel, angajatorul are obligatia ca la solicitarea salariatului sa ii elibereze, indiferent de nivelul veniturilor salariale, o adeverinta din care sa rezulte plata contributiei la sistemul asigurarilor sociale de sanatate.