Particularitati la angajare a persoanelor care efectueaza activitati mobile de transport rutier

Astfel, angajarea se poate realiza intr-o ocupatie/functie pentru care salariatul detine calificarea necesara desfasurarii noii activitati. Calificarea necesara se stabileste potrivit prevederilor Codului ocupatiilor din Romania si a prevederilor speciale privnd respectiva ocupatie.
Potrivit art. 17 alin. (3) lit. b) si alin. (4) din Codul muncii, republicat, in contractul individual de munca se va inscrie locul muncii sau, in lipsa unui loc de munca fix, posibilitatea ca salariatul sa munceasca in diverse locuri.
 
Prin urmare, distingem doua situatii:
- fie stabilirea in CIM a unui loc de munca fix, situatie in care salariatul isi va desfasura activitatea la acest loc de munca;
- fie posibilitatea ca salariatul sa munceasca in diverse locuri, situatie in care in CIM nu este prevazut un loc de munca fix. In acest caz salariatul beneficiaza de prestatii suplimentare in bani sau in natura, aplicandu-se dispozitiile art. 25 din Codul muncii, republicat.
 
Stabilirea prin CIM a unui loc de munca fix exclude stabilirea unuia mobil si invers, fiecare posibilitate fiind prevazuta distinct in modelul-cadru al contractului individual de munca, aprobat prin OMMSS 64/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, la Capitolul D - Locul de munca, pct. 1 si pct. 2.
 
Conform modelului cadru, pentru locul de munca fix inscrierile se fac la pct. 1. Activitatea se desfasoara la (sectie/atelier/birou/serviciu/compartiment etc.) ....................... din sediul social/punctul de lucru/alt loc de munca organizat al angajatorului ....................
 
In cealalta situatie inscrierile in CIM se fac la pct. 2. In lipsa unui loc de munca fix salariatul va desfasura activitatea astfel: ...............................
 
Art. 3 alin. (1) lit. d) din Hotararea Guvernului nr. 38/2008 privind organizarea timpului de munca al persoanelor care efectueaza activitati mobile de transport rutier, defineste locul de munca al lucratorului mobil/conducatorului auto independent drept locul de la sediul principal al intreprinderii sau de la sediile secundare ale acesteia, unde lucratorul mobil/conducatorul auto independent isi indeplineste atributiile, ori vehiculul pe care il utilizeaza in exercitarea atributiilor sale sau orice alt loc unde acesta desfasoara activitati de transport.
 
Asadar, locul de munca al unui astfel de salariat va fi stabilit in Contractul individual de munca potrivit prevederilor legale mai sus mentionate. In registrul general de evidenta a salariatilor (Revisal) nu se inscrie locul muncii.

Timpul de lucru inegal al persoanelor care efectueaza activitati mobile de transport rutier se stabileste in conformitate cu prevederile derogatorii ale art. 4 - art. 7 din Hotararea Guvernului nr. 38/2008 care completeaza prevederile Codului muncii.

Art. 3 alin. (1) lit. i) si lit. j) din H.G. nr. 38/2008 privind organizarea timpului de munca al persoanelor care efectueaza activitati mobile de transport rutier, stabileste ca munca de noapte este considerata munca de minimum 4 ore efectuata in intervalul orar 00,00 si 07,00. Iar efectuarea de catre salariat a muncii de noapte se va face si cu respectarea prevederilor art. 125, art. 126, art. 127 si art. 128 din Codul muncii privind munca de noapte.
 
Pontajul trebuie sa reflecte intocmai perioada in care salariatul presteaza activitatea, iar activitatea desfasurata de salariat trebuie sa se realizeze pe parcursul timpului de munca astfel cum este definit si reglementat legal prin norme imperative si cu respectarea de catre angajator a dreptului salariatului la odihna.
 
Nu exista un formular obligatoriu privind pontajul, nu este reglementat modul in care se fac inregistrarile in pontaj. Ceea ce prevede legiuitorul este obligatia angajatorului de a tine evidenta orelor de munca prestate de fiecare salariat si de a supune controlului Inspectiei Muncii aceasta evidenta ori de cate ori exista o solicitare in acest sens, potrivit art. 119 din Codul muncii, republicat.

Din aceasta perspectiva, avand in vedere specificul organizarii muncii conducatorilor auto, angajatorul poate tine evidenta muncii acestui personal prin intocmirea unui pontaj, astfel incat sa existe o evidenta clara a programului de munca al acestora, respectiv momentul inceputului si cel al sfarsitului timpului de lucru, modului de repartizare a programului pe zile, orelor prestate noaptea, si a tuturor celorlalte elemente care sa asigure corecta si completa evidenta a muncii acestor salariati in cadrul firmei.
 
Apreciem ca situatia faptica, respectiv intervalul de timp in care salariatul presteaza munca, se afla la dispozitia angajatorului si indeplineste sarcinile si atributiile sale, apoi timpul de odihna la care are dreptul, trebuie sa coincida cu situatia scriptica din pontaj.

Art. 111 din Codul muncii, republicat, defineste timpul de munca drept orice perioada in care salariatul presteaza munca, se afla la dispozitia angajatorului si indeplineste sarcinile si atributiile sale, conform prevederilor contractului individual de munca, contractului colectiv de munca aplicabil si/sau ale legislatiei in vigoare. Observam ca in definitia timpului de lucru legiuitorul a inclus atat timpul in care se presteaza efectiv munca, dar si timpul in care salariatul se afla la dispozitia angajatorului, adica acele perioade in care, aflandu-se la locul de munca salariatul asteapta materia prima, marfa, clientii etc.
 
Potrivit dispozitiilor art. 112 alin. (1) din Codul muncii, republicat, pentru salariatii angajati cu norma intreaga durata normala a timpului de munca este de 8 ore pe zi si de 40 de ore pe saptamana.

Art. 114 alin. (1) din acelasi act normativ stabileste ca durata maxima legala a timpului de munca nu poate depasi 48 de ore pe saptamana, inclusiv orele suplimentare. Aceasta este regula, pentru ca exista o serie de exceptii care deroga de la aceasta regula, prevazute de art. 114 alin. 2, 3 si 4 din Codul muncii:
 
“(2) Prin exceptie, durata timpului de munca, ce include si orele suplimentare, poate fi prelungita peste 48 de ore pe saptamana, cu conditatia ca media orelor de munca, calculata pe o perioada de referinta de 4 luni calendaristice, sa nu depaseasca 48 de ore pe saptamana.
(3) Pentru anumite activitati sau profesii stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil, se pot negocia, prin contractul colectiv de munca respectiv, perioade de referinta mai mari de 4 luni, dar care sa nu depaseasca 6 luni.
(4) Sub rezerva respectarii reglementarilor privind protectta sanatatii si securitaati in munca a salariatilor, din motive obiective, tehnice sau privind organizarea muncii, contractele colective de munca pot prevedea derogari de la durata perioadei de referinta stabilite la alin. (3), dar pentru perioade de referinta care in niciun caz sa nu depaseasca 12 luni.”
 
Totodata, art. 115 alin. (1) din Codul muncii, republicat, prevede ca pentru anumite sectoare de activitate, unitati sau profesii se poate stabili prin negocieri colective sau individuale ori prin acte normative specifice o durata zilnica a timpului de munca mai mica sau mai mare de 8 ore, iar alin. (2) ca durata zilnica a timpului de munca de 12 ore va fi urmata de o perioada de repaus de 24 de ore.
 
Exista insa dispozitii legale in privinta timpului de munca si timpului de odihna aplicabile conducatorilor auto, derogatorii de la dreptul comun – Codul muncii, stabilite in Ordonanta Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele si perioadele de odihna ale conducatorilor auto si utilizarea aparatelor de inregistrare a activitatii acestora, aprobata prin Legea nr. 371/2007, precum si in Hotararea Guvernului nr. 38/2008 privind organizarea timpului de munca al persoanelor care efectueaza activitati mobile de transport rutier, hotarare de guvern adoptata in aplicarea Ordonantei Guvernului nr. 37/2007.


Conform art. 1 din O.G. nr. 37/2007 cu modificarile si completarile ulterioare, aceasta ordonanta stabileste cadrul de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele si perioadele de odihna ale conducatorilor auto care efectueaza operatiuni de transport rutier ce fac obiectul Regulamentului Parlamentului European si al Consiliului (CE) nr. 561/2006 de armonizare a anumitor dispozitii din domeniul social privind transportul rutier si amendare a Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 3.821/85 si Regulamentului Consiliului (CE) nr. 2.135/98 si abrogare a Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 3.820/85 sau operatiuni de transport rutier care fac obiectul Acordului european privind activitatea echipajelor vehiculelor care efectueaza transporturi rutiere internationale (AETR), denumit in continuare Acordul AETR.
 
Totodata, stabileste cadrul de aplicare a regulilor privind utilizarea aparatelor de inregistrare a perioadelor de conducere, pauzelor si perioadelor de odihna ale conducatorilor auto, denumite in continuare tahografe sau tahografe digitale, asa cum sunt acestea definite in anexa nr. I si in anexa nr. IB la Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 3.821/85 privind echipamentul de inregistrare in transportul rutier, cu modificarile si completarile ulterioare.

In conformitate cu dispozitiile art. 2 din O.G. nr. 37/2007, operatiunile de transport la care se face referire la art. 13 alin. (1) lit. a), b), c), d), h), k), m), n) si p) al Regulamentului Parlamentului European si al Consiliului (CE) nr. 561/2006 sunt exceptate, pe teritoriul Romaniei, de la aplicarea prevederilor acestui regulament. Conform acestei prevederi legale, este exceptat de la aplicare transportul efectuat cu urmatoarele vehicule:

(a) vehicule apartinand autoritatilor publice sau inchiriate de a acestea fara conducator pentru efectuarea de transporturi rutiere care nu concureaza cu intreprinderile de transport particulare;
(b) vehicule utilizate sau inchiriate fara conducator de catre intreprinderi agricole, horticole, forestiere, piscicole sau crescatorii, pentru transportul de marfuri in cadrul activitatii profesionale specifice pe o raza de pana la 100 km de la sediul intreprinderii;
(c) tractoare agricole sau forestiere utilizate pentru activitati agricole sau forestiere, pe o raza de pana la 100 km de la sediul intreprinderii care este proprietara vehiculului, care il inchiriaza sau il ia in leasing;
(d) vehicule sau combinatii de vehicule a caror masa maxima admisibila nu depaseste 7,5 tone, utilizate:
– de prestatorii de servicii universale astfel cum sunt definiti la articolul 2 punctul (13) din Directiva 97/67/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 15 decembrie 1997 privind normele comune pentru dezvoltarea pietei interne a serviciilor postale ale Comunitatii si imbunatatirea calitatii serviciului pentru livrarea loturilor in cadrul serviciului universal sau
– pentru transportul materialelor, al echipamentului sau al masinilor care sunt destinate conducatorului auto in exercitarea profesiei sale.
 
Aceste vehicule nu trebuie sa fie utilizate decat pe o raza de 50 km de la sediul intreprinderii si cu conditia ca principala activitate a conducatorului auto sa nu fie cea de conducere a vehiculului;

(h) vehicule utilizate de serviciile de canalizare, protectie impotriva inundatiilor, apa, gaze si electricitate, de serviciile de intretinere si control al drumurilor principale, colectare si depozitare a deseurilor menajere, de serviciile de telegraf si telefon, pentru transmisiuni de radio si televiziune si pentru detectarea emitatorilor sau a receptorilor de radio sau televiziune;
(k) vehicule de proiect mobil special echipate, destinate in primul rand sa fie utilizate in scopuri didactice atunci cand stationeaza;
(m) vehicule specializate pentru transportul de bani si/sau de obiecte de valoare;
(n) vehicule utilizate pentru transportul de deseuri de origine animala sau carcase care nu sunt destinate consumului uman;
(p) vehicule utilizate pentru transportul de animale vii de la ferme la pietele locale si viceversa sau de la piete la abatoarele locale pe o raza de cel mult 50 km.
Timpul de munca in acceptiunea Hotararea Guvernului nr. 38/2008 reprezinta perioada de la inceputul pana la sfarsitul timpului de lucru, in cursul careia lucratorul mobil se afla la postul sau de lucru, la dispozitia angajatorului si in exercitiul functiilor sau activitatilor sale, adica:
- perioada dedicata tuturor activitatilor de transport rutier. Aceste activitati sunt, cu precadere, urmatoarele:
(i) conducerea autovehiculului;
(ii) incarcarea si descarcarea;
(iii) ajutorul acordat pasagerilor la urcarea si coborarea din vehicul;
(iv) curatenia si intretinerea tehnica;
(v) toate celelalte activitati vizand asigurarea sigurantei vehiculului, a incarcaturii sale si a pasagerilor sau indeplinirea obligatiilor legale ori de reglementare direct legate de operatiunea de transport aflata in desfasurare, inclusiv supravegherea incarcarii si descarcarii, formalitatile administrative legate de politie, vama, serviciul de imigrare etc.;
- perioadele de timp in care lucratorul mobil nu poate dispune liber de timpul sau si i se cere sa fie la postul sau de lucru, gata sa intreprinda activitatea sa normala, indeplinind anumite sarcini asociate serviciului, in special in timpul perioadelor cand asteapta sa se faca incarcarea sau descarcarea, daca durata previzibila a acestora nu este cunoscuta dinainte, si anume fie inaintea plecarii, fie chiar inaintea inceperii efective a perioadei in cauza, fie in conditiile generale negociate intre partenerii sociali;

Potrivit art. 4 alin. (1) din H.G. nr. 38/2008, in cursul unei saptamani, timpul total de lucru al persoanelor care efectueaza activitati mobile de transport rutier poate fi de cel mult 48 de ore. Durata maxima a timpului de lucru saptamanal poate fi prelungita pana la maximum 60 de ore, cu conditia ca, pentru orice perioada de 4 luni consecutive, media timpului de lucru saptamanal sa nu depaseasca 48 de ore.
 
Alin. (2) prevede ca in cazul lucratorilor mobili care muncesc pentru mai multi angajatori, timpul de lucru este suma orelor lucrate de persoana respectiva pentru toti angajatorii. Angajatorul va cere lucratorului mobil in cauza o evidenta in scris a timpului lucrat pentru alt/alti angajator/angajatori. Lucratorul mobil va furniza in scris aceasta informatie.
 
Persoanele care efectueaza activitati mobile de transport rutier pot lucra cel mult 6 ore consecutive fara pauza. Timpul de lucru va fi intrerupt de pauze de cel putin 30 de minute daca timpul total de lucru este de 6 pana la 9 ore si, respectiv, de cel putin 45 de minute daca timpul total de lucru depaseste 9 ore. Pauzele pot fi impartite in perioade de minimum 15 minute fiecare (art. 5).
 
Timpul de munca zilnic nu va depasi 10 ore intr-un interval de 24 de ore daca lucratorul mobil/conducatorul auto independent efectueaza munca de noapte (art. 7).

Avand in vedere specificul muncii lor, in cazul conducatorilor auto se prevad pauze si perioade de odihna intercalate timpului de conducere, avand aplicabilitate directa Regulamentul (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului European si Consiliului din 15 martie 2006 privind armonizarea unor dispozitii din legislatia sociala in domeniul transporturilor rutiere.
 
Pentru soferii care transporta marfuri pe intreg teritoriul Uniunii Europene se solicita documentul portabil A1
 
Documentul portabil A1 se elibereaza in baza Regulamentului (CE) 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate sociala si a Regulamentului (CE) 987/2009 de stabilire a procedurii de punere in aplicare a Regulamentului (CE) 883/2004.
Regulamentul (CE) 883/2004 stabileste regula potrivit careia contributiile sociale se datoreaza in statul in care salariatul presteaza activitate.
 
De la aceasta regula sunt stabilite doua exceptii:
I. Detasarea internationala pe o perioada de cel mult 24 de luni;
II. Pluriactivitatea (activitatea prestata simultan in doua sau mai multe state membre).
 
Documentul portabil A1 este necesar in cazul acestor exceptii in scopul platii contributiilor sociale intr-un singur stat.
Pluriactivitatea desemneaza situatia in care salariatul desfasoara simultan, in mod obisnuit, activitate in doua sau mai multe state membre.
Situatiile de pluriactivitate vizeaza in special activitatile desfasurate de anumite categorii socio-profesionale, precum personalul aeronautic civil navigant, soferi de tir, conducatori de tren, experti IT care desfasoara activitati in mod alternativ sau simultan pe teritoriul mai multor state membre, activitati desfasurate prin natura lor, pe teritoriul mai multor state membre, etc.
Soferii care transporta marfuri pe intreg teritoriul Uniunii Europene apreciem ca desfasoara activitate in mai multe state membre, fapt pentru care, se poate solicita documentul portabil A1.
 
Una dintre cele mai controversate probleme ale soferilor ramane problema concedierii acestora ramasi fara permis.
 
Am intalnit mai multe situatii in care angajatorii au incetat contractele de munca ale soferilor de pe TIR, carora li s-au retinut pemisele de catre politie si care au ramas in aceasi situatie si ca urmare a sentintei judecatoreasti definitive, cu art. 56 alin. (1) lit. g) respectiv incetare de drept de la data retragerii de catre autoritatile sau organismele competente a avizelor, autorizatiilor ori atestarilor necesare pentru exercitarea profesiei din Codul muncii.
 
Potrivit art. 56 – alin. (1) lit. g) din Codul muncii contractul individual de munca existent inceteaza de drept la data retragerii de catre autoritatile sau organismele competente a avizelor, autorizatiilor ori atestarilor necesare pentru exercitarea profesiei.

Astfel, in cazul in care autoritatile sau organismele competente retrag autorizatiile ori atestarile necesare exercitarii profesiei pentru care a fost angajat contractul individual de munca inceteaza prin efectul legii la data retragerii acestora consemnata in documentul de retragere al autoritatii care l-a emis.

Asadar, aceasta prevedere se refera numai la cazul retragerii avizelor, autorizatiilor ori atestarilor necesare pentru exercitarea profesiei nu si la alte cazuri cum ar fi suspendarea acestora art. 50 lit. li. h) din Codul muncii.

Totodata, nu exista nici o prevedere legala care sa defineasca ce se intelege prin„ avizele, autorizatiile ori atestarile necesare pentru exercitarea profesiei in intelesul prevederilor sus-mentionate, iar in jurisprudenta instantelor judecatoresti exista opinia ca permisul de conducere reprezinta actul de calificare profesionala si nu un aviz, autorizatie sau atestare din partea vreunui organ sau autoritate in intelesul acestor prevederi.
 
Din punctual nostrum de vedere, apreciem ca salariatii nu mai corespund profesional posturilor pe care au fost angajati iar incetarea contractului de munca se va efectua in temeiul art. 61 lit. d) numai dupa o evaluare prealabila a salariatilor cu anexarea hotararilor judecatoresti definitive si cu respectarea dispozitiilor art. 64 din Codul muncii.

Astfel, potrivit art. 64 in cazul in care concedierea se dispune pentru motivele prevazute la art. 61 lit. c) si d), precum si in cazul in care contractul individual de munca a incetat de drept in temeiul art. 56 alin. (1) lit. e), angajatorul are obligatia de a-i propune salariatului alte locuri de munca vacante in unitate, compatibile cu pregatirea profesionala sau, dupa caz, cu capacitatea de munca stabilita de medicul de medicina muncii.

In situatia in care angajatorul nu dispune de locuri de munca vacante acesta are obligatia de a solicita sprijinul agentiei teritoriale de ocupare a fortei de munca in vederea redistribuirii salariatului, corespunzator pregatirii profesionale si/sau, dupa caz, capacitatii de munca stabilite de medicul de medicina a muncii.

Salariatul are la dispozitie un termen de 3 zile lucratoare de la comunicarea angajatorului pentru a-si manifesta in scris consimtamantul cu privire la noul loc de munca oferit.

In cazul in care salariatul nu isi manifesta consimtamantul, in termenul prevazut, precum si dupa notificarea cazului catre agentia teritoriala de ocupare a fortei de munca, angajatorul poate dispune concedirea salariatului.