Protectia totala a muncii: Este ea posibila? Accident de munca

Cum este caracterizat un accident de munca?

Protectia totala a muncii - este ea posibila? Accident de munca.

Protectia totala a muncii are ca scop eliminarea accidentelor si imbolnavirilor profesionale si crearea unor conditii confortabile de munca. Pentru a atinge acest scop este necesara participarea activa a tuturor angajatilor in prevenirea si combaterea riscurilor.

Protectia muncii are in vedere toate activitatile unei firme si pe toti slariatii ei, indiferent de nivelul ierarhic. Ea necesita vointa, responsabilitate, acceptare si implicare din partea tuturor. Oricare ar fi pozitia fiecaruia in firma, toti trebuie sa aiba aceeasi viziune, acelasi obiectiv de imbunatatire permanenta a conditiilor de munca.

Securitatea totala este insa, inainte de orice, problema managementului. Aplicarea la nivelul unei firme a principiilor managementului securitatii totale poate avea o serie de efecte favorabile:

* Pentru salariati vor scadea riscurile si se va imbunatati securitatea.

* Pentru firma se vor diminua costurile nonsecuritatii si va creste profitul.

* Pentru management va fi eliminata dezorganizarea si va creste prevenirea.

Prin urmare, pentru abordarea securitatii intr-o firma prin prisma conceptului de securitate totala, trebuie mai intai invatat, inteles si aplicat conceptul de management al securitatii si sanatatii in munca.

Cele patru elemente care definesc un accident la locul de munca

In limbajul curent, prin termenul de accident se desemneaza un eveniment  neasteptat, care apare brusc, este imprevizibil si intrerupe desfasurarea normala a unei actiuni.

Notiunea de accident de munca trebuie circumscrisa unui proces de munca si implica in mod obligatoriu prezenta omului, in calitate de executant.

Conform legislatiei in vigoare, prin accident de munca se intelege vatamarea violenta a organismului, precum si intoxicatia acuta profesionala, care au loc in timpul procesului de munca sau in indeplinirea indatoririlor de serviciu si care provoaca incapacitate temporara de munca de cel putin 3 zile calendaristice, invaliditate ori deces.

Prin urmare, un accident, pentru a putea fi calificat ca accident de munca, trebuie sa se produca intr-un moment si intr-un loc in care activitatea lucratorului sa se inscrie printre raporturile ce se stabilesc in exercitarea atributiilor prevazute in contractul de munca. Cu alte cuvinte, este esential ca persoana in cauza sa fi executat o sarcina de munca. Aceasta poate consta in indeplinirea obligatiilor principale care decurg din contractul de munca sau a unora secundare, precum pregatirea uneltelor pentru lucru, curatarea masinilor si a locului de munca etc.

Din definitia data prin lege rezulta ca orice accident de munca este definit de patru elemente:
1. vatamarea violenta a organismului;
2. timpul in care s-a produs accidentul;
3. locul unde s-a produs accidentul si
4. calitatea victimei.

Sa analizam pe rand aceste patru elemente, pentru a sti cand un accident poate fi definit ca accident de munca.

1. Vatamarea organismului presupune o lezare a integritatii anatomice, conducand la anularea sau diminuarea uneia sau mai multor functii fiziologice.

In cazul accidentului de munca, vatamarea organismului trebuie sa aiba o cauza exterioara, sa fie violenta si involuntara. Astfel, un atac de cord survenit in timpul lucrului, dar fara sa fi fost provocat de un factor extern, legat de procesul de munca, nu constituie accident de munca. In schimb, in cazul unei congestii cerebrale datorate caldurii excesive de la un anumit loc de munca putem vorbi de producerea unui accident de munca.

Violenta presupune actiunea rapida, brusca a factorului extern asupra organismului. Evenimentul se produce neasteptat, surprinzand victima care, tocmai datorita timpului scurt, nu poate lua masuri de evitare.

Vatamarea violenta a organismului trebuie sa aiba loc independent de vointa victimei. Orice autovatamare, efectuata in mod deliberat (automutilare, sinucidere etc.), indiferent de locul si timpul in care a avut loc, nu se considera accident de munca.

In functie de natura factorilor care le provoaca, vatamarile organismului pot fi:
* mecanice
* termice
* electrice
* prin iradiere
* combinate

2. Timpul in care se produce este al doilea element caracteristic accidentului de munca.

Din acest punct de vedere, se incadreaza ca accident de munca vatamarea care are loc:
* in timpul procesului de munca, respectiv al indeplinirii indatoririlor de serviciu (inclusiv cele executate in afara programului obisnuit de lucru), dar si al sarcinilor de stat sau obstesti;
* inainte de inceperea sau dupa incetarea lucrului;
* in timpul pauzelor ce au loc in desfasurarea procesului de munca;
* in timpul deplasarii de la serviciu la domiciliu si invers;
* in timpul programului oficial de lucru, pentru activitati ce nu au legatura cu procesul muncii, daca evenimentul s-a produs la un loc de munca;
* in timpul indeplinirii practicii profesionale de catre studenti, elevi sau ucenici sau a vizitelor cu caracter didactic.

3. Locul in care se produce este al treilea element determinant al accidentului de munca.

Pentru ca un accident oarecare sa fie accident de munca, acesta trebuie sa se produca la locul de munca. Sub aspect juridic, prin loc de munca se intelege incinta unitatii respective si punctele de lucru care apartin aceleiasi unitati, dar sunt dispersate in alte locuri din aceeasi localitate sau in alte localitati.
      
Pentru conducatorii mijloacelor de transport si mecanicii agricoli, locul de munca este nu numai incinta unitatii la care sunt incadrati in munca, ci si mijlocul de transport pe care lucreaza.

4. Calitatea victimei constituie cel de-al patrulea element caracteristic accidentului de munca. In principiu, se considera accident de munca numai acea situatie in care victima a fost vatamata prin participarea la procesul de munca.

INFO
Dispozitiile legale din tara noastra precizeaza urmatoarele categorii de persoane ca fiind participante la un proces de munca: persoana angajata de catre un angajator, inclusiv studentii, elevii in perioada efectuarii stagiului de practica, precum si ucenicii si alti participanti la procesul de munca, cu exceptia persoanelor care efectueaza activitati casnice.