Raspuns:
Pana in anul 2006, anul intrarii in vigoare a prevederilor Legii 319/2006 in domeniul securitatii si sanatatii in munca erau aplicabile prevederile Legii protectiei muncii 90/1996 si Normele generale de protectia muncii aprobate prin ordinul 508/933/2006.
Art. 16 din Legea 90/1996 prevedea ca alimentatia de protectie se acorda, obligatoriu si gratuit, de catre persoanele juridice si fizice persoanelor care lucreaza in locuri de munca cu conditii grele si vatamatoare, pe baza normelor elaborate de Ministerul Sanatatii si Ministerul Muncii si Protectiei Sociale.
...citeste mai multe pe PortalSSM >>>
Astfel, in temeiul acestor prevederi legale au fost elaborate Normele generale de protectia muncii care cuprindeau un intreg capitol, in speta cap. XI, referitor la Acordarea materialelor igienico-sanitare si a alimentatiei de protectie.
Regulamentul intern in avantajul dvs Ghid complet
Manual de prim ajutor si interventie in situatii de urgenta
Instruire si testare SSM 5 modele de teste si instructiuni proprii SSM
Principiile cuprinse in Normele generale de protectia muncii, care au stat la baza acordarii alimentatiei de protectie sunt urmatoarele:
a) alegerea unor alimente care, prin continutul lor in substante nutritive (proteine, lipide, glucide, elemente minerale, vitamine), pot completa o ratie calorica insuficienta sau incorecta, dezechilibrele, carentele sau excesele alimentare;
b) urmarirea ca alimentele acordate sa asigure pastrarea structurii si functionalitatii organelor si sistemelor mai sensibile la agresivitatea agentului nociv din mediul de munca (ficat, rinichi, sistem nervos, gonade etc.);
c) urmerirea ca alimentele acordate sa asigure elementele necesare proceselor de conjugare a noxelor chimice in vederea eliminarii lor din organism (sulfoconjugare, cisteinoconjugare, glicocoloconjugare, glutamicconjugare, glicuronoconjugare, acetilare, metilare).
De asemenea, potrivit Normelor generale de protectia muncii criteriile pentru alegerea alimentelor care erau oferite ca supliment alimentar sunt:
- caracteristicile fiziologice ale persoanelor (tineri sub 21 ani, femei gravide sau care alapteaza, daca depun efort intens);
- intensitatea mare a efortului fizic si necesitatile alimentare suplimentare;
- natura agentilor nocivi (metale sau metaloizi, gaze sau vapori toxici etc.);
- organul tinta al toxicului (ficat, rinichi, sistem nervos etc.);
- starea de sanatate a persoanei respective si acceptabilitatea respectivului aliment;
- posibilitatea de achizitionare si de asigurare a alimentelor recomandate in tot cursul anului.
Asa cum afirmam anterior, incepand cu anul 2006, Legea 90/1996 si Normele generale de protectia muncii au fost abrogate acestea fiind inlocuite de Legea securitatii si sanatatii in munca 319/2006, Normele metodologice de aplicare a Legii 319/2006 aprobate prin Hotararea Guvernului 1425/2006 si de hotararile de Guvern privind cerintele minime de securitate si sanatate in munca.
Astfel, in prezent modalitatea de acordare a alimentatiei de protectie este reglementata in cadrul art. 14 din Legea securitatii si sanatatii in munca 319/2006, care prevede ca aceasta se acorda in mod obligatoriu si gratuit de catre angajatori persoanelor care lucreaza in conditii de munca ce impun acest lucru si se stabileste prin contractul colectiv de munca si/sau contractul individual de munca.
Acestea sunt singurele prevederi legale care fac referire la alimentele de protectie, modalitatea de acordare, principiile si criteriile de acordare intrand in sarcina angajatorului si fac obiectul contractului individual de munca si/sau al contractului colectiv de munca aplicabil la nivelul unitatii. In concluzie, apreciem ca lista locurilor de munca si a alimentelor de protectie trebuie stabilite de angajator, dupa evaluarea riscurilor la locurile de munca, la propunerea medicului de medicina muncii, cu consultarea salariatilor si incluse in contractul individual de munca si/sau contractul colectiv de munca de la nivelul unitatii.
...citeste mai multe pe PortalSSM >>>