Analiza riscurilor acordarii de concedii fara plata salariatilor

Printre metodele de diminuare a fondului de salarii, actuale in contextul actual si in sfera institutiilor publice este concediul fara plata al salariatului concomitent sau nu cu mentinerea activitatii acestuia.

Temeiul legal este reprezentat de art. 153 din Codul muncii republicat, precum si de Regulamentul intern. Esential ca avantaj al acestei masuri, similare concediului unilateral, este caracterul temporar al acesteia spre deosebire de modificarea contractului de munca care produce efecte pe o perioada nedeterminata si are caracter oficial producand efecte in raport cu tertii (banci, alti creditori etc.).

Cu privire la expunerea societatii in raport cu autoritatile in contextul adoptarii solutiei de diminuare a fondului de salarii prin metoda solicitarii individuale de catre toti salariatii a unui concediu fara plata pentru motive personale, consideram ca aceasta nu este consistenta si nu trebuie sa determine rezerve in utilizarea procedurii, pentru motivele detaliate in continuare. Niciunul dintre actele normative incidente in domeniul reglementarii raporturilor de munca nu instituie direct sau indirect sanctiuni contraventionale ori alte masuri impotriva angajatorului aflat intr-o astfel de procedura.

Eventuala analiza a autoritatilor intr-un astfel de caz este efectuata asupra inscrisurilor utilizate in cadrul acestui mecanism, acestea fiind singurele care sa ateste raporturile juridice intervenite, respectiv:
1. cererea salariatului de acordare a concediului fara plata, formulata in conditiile art. 153 din Codul muncii republicat;
2. acordul angajatorului cu privire la acordarea concediului si perioada solicitata exprimat fie printr-o rezolutie pe cerere sau printr-o decizie distincta;
3. reflectarea situatiei produse in cuprinsul condicii de prezenta, a pontajelor si, in final, a statului de plata.

Asigurarea obiectivului de mentinere a activitatii neschimbate in acest context este determinat de activitatea voluntara pe care salariatii o vor efectua in zilele in care vor figura in concediu. Prezenta acestora in cadrul societatii nu este nici ea sanctionata, dispozitiile legale neinterzicand salariatului sa intreprinda anumite activitati chiar si in perioada in care se afla in concediu fara plata.

Desigur ca, in cazul unor reclamatii formulate de catre salariati adresate Inspectoratului Teritorial de Munca, procedura poate fi analizata de catre autoritati, insa nici intr-o astfel de situatie societatea nu este expusa din punct de vedere contraventional.

In cea mai nefavorabila circumstanta salariatul poate cere acordarea salariului pentru perioada in care a putut proba ca si-a desfasurat activitatea ca urmare a unei dispozitii a conducerii in perioada concediului fara plata. Asadar, riscul ar fi acela de ineficacitate a masurii de diminuare a fondului de salarii, insa cu siguranta la mult timp dupa expirarea perioadei in care obiectivul era urmarit.