Metodologia de evaluare a riscurilor

Cu toate ca nu exista un principiu universal valabil privind metodologia de evaluare a riscurilor, exista doua reguli esentiale care trebuie avute in vedere:
- evaluarea trebuie astfel structurata incat toate pericolele si riscurile potentiale sa fie analizate;
- cand un risc a fost identificat, prima intrebare la care trebuie cautat un raspuns este daca pericolul asociat nu poate fi eliminat.

Pe baza elementelor enumerate anterior, pot fi adoptate diferite abordari sau combinatii de abordari. Acestea comporta, de regula, urmatoarele operatiuni:
- observarea mediului specific locului de munca;
- determinarea tuturor sarcinilor de munca specifice locului de munca considerat, pentru a exista certitudinea ca toate vor fi luate in considerare in cadrul evaluarii;
- analiza riscurilor induse de diferitele sarcini de munca;
- observarea modului de desfasurare a proceselor de munca, pentru a se verifica conformitatea procedurilor aplicate cu cele stabilite si inexistenta unor riscuri suplimentare;
- analiza modurilor de operare, pentru evaluarea expunerii la pericol;
- analiza factorilor externi de influenta;
- analiza detailata a factorilor psihologici, sociali si fizici susceptibili sa contribuie la starea de stres la locul de munca, precum si interactiunea acestora cu factorii organizationali si de mediu;
- analiza dispozitiilor adoptate in vederea asigurarii conditiilor de securitate, indeosebi cu referire la existenta sistemelor de evaluare a riscurilor datorate noilor tehnologii si materiale si la actualizarea informatiilor privind riscurile.

Rezultatele observatiilor si analizelor vor fi confruntate cu criteriile minimale de securitate si sanatate in munca impuse de reglementarile in vigoare.

Selectarea modului de abordare a procesului de evaluare depinde de:
- tipul locului de munca (permanent sau temporar etc.);
- tipul procesului de munca (operatii repetitive, lucrari executate in baza unor comenzi etc.);
- particularitatile sarcinii de munca (sarcini repetitive, sarcini cu risc major cum ar fi interventiile in sistemele energetice sau patrunderea in spatii izolate);
- complexitatea tehnica a locului de munca.