Ce NU este regulamentul intern?

22 Aprilie 2011
22 Aprilie 2011
regulament internregulament de ordine interioaracontract de munca
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

Regulamentul intern nu se confunda cu:

Regulamentul de organizare si functionare

Regulamentul de organizare si functionare este tot un act juridic elaborat de catre angajator, dar el cuprinde indeosebi precizarea elementelor de structura ale angajatorului – persoana juridica. Sunt precizate atributiile si conducerea fiecarui departament, sectie, sector, birou, agentie, subunitate, sediu secundar fara personalitate juridica, sucursala etc. Este precizat raportul dintre acestea si organismele de conducere in unitate, luarea deciziilor si aplicarea lor.

Regulamentul de organizare si functionare priveste deci mai putin raportul dintre angajator si salariati, ci vizeaza mai mult structura interna a unitatii angajatoare.

ROF - Regulamentul de organizare si functionare - nu este obligatoriu. Angajatorul are dreptul, nu obligatia intocmirii acestuia, iar inspectorul de munca nu va putea pretinde prezentarea acestui document si nu va putea sanctiona angajatorul care nu l-a elaborat. Totusi, intocmirea ROF poate fi utila, indeosebi in cazul companiilor de dimensiuni medii si mari, deoarece:
- el fundamenteaza fisele posturilor;
- cuprinde organigrama unitatii;
- va putea fi folosit in ipoteza unei concedieri colective, pentru identificarea posturilor care se desfiinteaza;
cuprinde structura functionala a unitatii;
- reprezinta expresia personalitatii juridice a angajatorului. Intr-adevar, potrivit Codului civil, orice persoana juridica trebuie sa aiba o organizare de sine statatoare. Or, aceasta organizare este stabilita tocmai prin ROF.

In unitatile de stat, Regulamentul de organizare si functionare se stabileste prin act normativ.

Contractul colectiv de munca

Contractul colectiv de munca este conventia incheiata in forma scrisa intre patron sau organizatia patronala pe de o parte, si salariati, reprezentati prin sindicate ori in alt mod prevazut de lege, de cealalta parte, prin care se stabilesc clauze privind conditiile de munca, salarizarea, precum si alte drepturi si obligatii ce decurg din raporturile de munca.

Asadar, in timp ce regulamentul intern este un act unilateral al angajatorului, contractul colectiv de munca este o intelegere bilaterala intre acesta si salariati. Fireste, si la elaborarea regulamentului intern salariatii, organizati sau nu in sindicat, vor fi consultati, dar, ca act juridic, regulamentul intern ii apartine angajatorului.

Dupa cum vom vedea, in multe randuri Codul muncii prevede posibilitatea ca o anumita clauza sa fie cuprinsa fie in contractul colectiv de munca fie in regulamentul intern. Precizam inca de pe acum ca angajatorul are intotdeauna interesul de a reglementa cat mai multe aspecte prin Regulamentul intern, tocmai pentru ca acesta este actul sau unilateral. Regulamentul intern, spre deosebire de contractul colectiv de munca, nu se negociaza cu salariatii.

Statutul de personal

Statutul de personal este o reglementare legala (realizata prin act normativ) a raporturilor de munca la care participa o anumita categorie de personal derogatorie, in principiu, de la prevederile Codului muncii,.
Prin continutul sau normativ, statutul de personal se aseamana cu regulamentul intern. Cele doua se deosebesc insa esential prin faptul ca statutul de personal este adoptat printr-un act normativ, in timp ce regulamentul intern este un act juridic al angajatorului. Statutele de personal nu vizeaza o anumita unitate, ci drepturile si obligatiilor unei anumite categorii profesionale, indiferent unde ar lucra, in timp ce regulamentul intern reglementeaza raporturile disciplinare dintr-o anumita unitate, in raport cu un anumit angajator.

Statutele de personal pot fi:
- profesionale
- disciplinare.

O astfel de clasificare a statutelor de personal poate fi intalnita in cuprinsul art. 29 alin. (2) din Codul muncii, potrivit caruia modalitatile in care urmeaza sa se realizeze verificarea aptitudinilor profesionale la angajare “sunt stabilite in contractul colectiv de munca aplicabil, in statutul de personal - profesional sau disciplinar - si in regulamentul intern, in masura in care legea nu dispune altfel”.

Cu toate acestea, in practica nu se realizeaza intotdeauna o distinctie clara intre statutele profesionale si cele disciplinare, acestea fiind, cel mai adesea, integrate. Indiferent daca au o existenta de sine-statatoare sau sunt cuprinse in statute profesionale, statutele disciplinare cuprind norme privitoare la disciplina muncii, aplicabile diverselor categorii de participanti la raporturile de munca.

Unele statute disciplinare sunt aplicabile exclusiv unei anumite categorii de personal, pe criteriul tipului de raport in care se gaseste prestatorul muncii cu beneficiarul acesteia. Avem astfel statute disciplinare aplicabile unor categorii de salariati, de functionari publici sau de liberi profesionisti. Alte statute disciplinare insa sunt aplicabile tuturor celor care desfasoara o anumita profesie, indiferent daca o fac intr-un temei juridic sau in altul.

Astfel, exista:
a) Statute disciplinare aplicabile unor categorii de salariati.
Acestea pot fi aprobate prin act normativ (exemplu: Statutul personalului didactic, al personalului de cercetare). Statutele de acest tip cuprind norme derogatorii de la prevederile Codului muncii – fie sub aspectul sanctiunilor aplicabile, fie prin enumerarea abaterilor disciplinare, fie chiar prin modificarea procedurii disciplinare.

b) Statute disciplinare aplicabile functionarilor publici.
Acestea se aproba intotdeauna prin act normativ. Dreptul comun il constituie Statutul functionarilor publici, reglementat prin Legea nr. 188/1999, republicata cu modificarile ulterioare in Monitorul oficial nr. 365 din 29 mai 2007.

Unele dintre statutele de personal sunt deopotriva aplicabile si functionarilor publici si personalului contractual care isi desfasoara activitatea in cadrul institutiilor respective. Cu alte cuvinte, aceleasi norme disciplinare sunt aplicabile atat functionarilor publici, cat si salariatilor, in temeiul criteriului obiectiv al locului de munca, si nu al temeiului juridic in care isi desfasoara activitatea.

c) Statute aplicabile altor categorii de personal

d) Statute aplicabile voluntarilor

Voluntarii nu sunt supusi legislatiei muncii, ci dreptului civil. Legea voluntariatului nr. 195/2001 modificata prin Legea nr. 339/2006 si republicata in Monitorul Oficial nr. 276 din 25 aprilie 2007 reprezinta, in cazul lor, dreptul comun.

Prin lege speciala este reglementat statutul unei anumite categorii de voluntari, anume a celor din serviciile de urgenta voluntare. Statutul disciplinar este reglementat prin Hotararea Guvernului nr. 1.579/2005, publicata in Monitorul Oficial nr. 19 din 10 ianuarie 2006.
Voluntarii nefiind salariati, ei nu sunt supusi legislatiei muncii, deci si sanctiunile disciplinare care le pot fi aplicate sunt specifice.

e) Statute aplicabile liberilor profesionisti

Ca si persoanele fizice autorizate, liberii profesionisti nu sunt salariati si nu se supun Codului muncii. Ca urmare, liberii profesionisti nu se supun unui regulament intern ci, cel mai adesea, unor statute profesionale.
In prezent exista nu mai putin de 26 de profesii liberale reglementate, in majoritatea cazurilor existand reglementate statute profesionale specifice. La nivelul fiecarei profesii liberale sunt constituie Comisii de disciplina, abilitate a aplica sanctiunile disciplinare specifice, mergand pana la excluderea din corpul profesional respectiv si interzicerea de a mai practica profesia.

De semnalat ca in cazul liberilor profesionisti intalnim adesea Coduri deontologice si de etica, a caror nerespectare constituie abatere disciplinara si se sanctioneaza corespunzator.

Exista insa si statute disciplinare care nu sunt aprobate prin act normativ, ci care sunt parte integranta din Regulamentul intern aplicabil in compania respectiva. Ele sunt, asadar, reglementate prin actul unilateral al angajatorului. Si aceste din urma statute disciplinare deroga de la prevederile legii; deosebirea fata de cele aprobate prin act normativ consta in faptul ca derogarea nu se poate produce decat in avantajul salariatilor.



 

 

Atentie!

Descarcati raportul GRATUIT

"CCM, RI plus alte acte ce vizeaza legislatia muncii"
CCM, RI plus alte acte ce vizeaza legislatia muncii

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentului UE 679/2016


 
Descarcati raportul GRATUIT
“CCM, RI plus alte acte ce vizeaza legislatia muncii”

exclusiv abonatilor la newsletterul gratuit E-News LegislatiaMuncii.


 
Atentie la TELEMUNCA!
Cazuri practice, solutii si exemple

Descarcati acum GRATUIT Raportul Special

"Noutati privind Regulamentul Intern. TOP 3 Modele de Regulament Intern"

Da, vreau sa primesc revista de Resurse Umane
[x]