Aceasta speta a fost prezentata pe PortalSSM.ro.
Iata raspunsul specialistilor Rentrop & Straton:
Un lucrator care nu este angajat ca sofer poate conduce un autoturism al societatii in completarea sarcinilor de munca in conditiile in care angajatorul ia urmatoarele masuri din punct de vedere al securitatii si sanatatii in munca:
a) va lua in considerare capacitatile lucratorului in ceea ce priveste securitatea si sanatatea in munca, atunci cand ii incredinteaza sarcini de conducere pe drumuri publice:
Contributii aferente veniturilor impozabile si neimpozabile in 2024
Ghid practic de Securitate si Sanatate in Munca
Legis Plus Legislatia Muncii
angajatorul va verifica existenta permisului de conducere valabil corespunzator autovehiculului rutier care urmeaza sa fie predat salariatului;
angajatorul va dispune prin decizie sau prin mentionare pe ordinul de deplasare faptul ca acesta va conduce autovehiculul rutier repartizat in interesul firmei
b) va asigura o supraveghere medicala din care sa rezulte ca lucratorul este apt medical (clinic si psihologic) sa conduca autovehicule rutiere:
se va bifa in fisa de identificare a factorilor de risc profesional faptul ca salariatul va conduce masina institutiei astfel ca medicul de medicina muncii sa confirme aptitudinea acestuia pentru conducerea autovehiculelor
c) va asigura conditii ca lucratorul respectiv sa fie instruit suplimentar referitor la conducerea autovehiculelor pe drumurile publice;
...vezi mai multe pe PortalSSM >>>
Ce se petrece in cazul unui accident de circulatie?
In acest caz, daca accidentul a fost produs de lucratorul respectiv, soldat cu salariati decedati sau raniti, neluarea acestor masuri poate atrage raspunderea penala a responsabilului legal al angajatorului.
Timpul de munca reprezinta orice perioada in care salariatul presteaza munca, se afla la dispozitia angajatorului si indeplineste sarcinile si atributiile sale, conform prevederilor contractului individual de munca, contractului colectiv de munca aplicabil si/sau ale legislatiei in vigoare.
Din punct de vedere al relatiilor de munca, organizarea de catre angajator a unei intreceri sportive nu reprezinta timp de munca. Aceasta activitate, chiar si organizata, reprezinta o activitate recreativa, deoarece salariatii respectivi nu presteaza o activitate prevazuta in fisa postului (doar daca nu cumva salariatul este angajat ca si fotbalist).
Situatia este diferita de team building, care este un proces organizat pentru motivarea grupului si imbunatatirea relatiilor interpersonale din cadrul acelei companii. Prin team building intelegem un set de activitati conectate intre ele si corelate cu nevoile participantilor in scopul imbunatatirii performantei acestora ca echipa, avand legatura cu fisa postului. Team building-ul este organizat de angajator pe timpul in care salariatul ar trebui sa dispuna de timp liber, deci aceasta perioada va trebui sa fie pontata si platita corespunzator.
Din punct de vedere al securitatii si sanatatii in munca, daca se produce un accident urmat de decesul sau vatamari ale organismului unui angajat, pe perioada desfasurarii unei competitii sportive organizate de angajator, acest eveniment va fi cercetat, intrucat, in conformitate cu Legea nr. 319/2006, art. 30, lit. c) este, de asemenea, accident de munca accidentul survenit in cadrul activitatilor cultural-sportive organizate, in timpul si din cauza indeplinirii acestor activitati.
Sursa: PortalSSM