Afectiunile musculo-scheletice - factori de risc profesional si masuri de prevenire

Pozitiile dureroase sau obositoare, munca intr-un ritm foarte alert si in termene stranse, precum si utilizarea tot mai frecventa a masinilor si calculatoarelor provoaca afectiuni musculo-scheletice (AMS) legate de munca, dar si stres. Orice lucrator poate fi afectat. Totusi, AMS pot fi prevenite prin eva - luarea prealabila a sarcinilor de munca, adoptarea masurilor de prevenire si verificarea eficacitatii acestora.

Ce sunt afectiunile musculo-scheletice?

Afectiunile musculo-scheletice de origine profesionala reprezinta afectiuni ale structurii corpului, cum ar fi cele ale muschilor, articulatiilor, tendoanelor, ligamentelor, nervilor, oaselor si sistemului circulator local, care sunt cauzate sau agravate in principal prin activitatea profesionala si caracteristicile mediului de munca in care aceasta se desfasoara.

Majoritatea AMS de origine profesionala sunt afectiuni cumulative provocate prin expunerea repetata la solicitari mai mult sau mai putin intense pe o perioada de timp indelungata. AMS pot, de asemenea, lua forma unor traumatisme acute, cum sunt fracturile provocate in timpul unui accident.

AMS afecteaza in principal spatele, gatul, umerii si membrele superioare, dar pot afecta si membrele in ferioare. Anumite AMS sunt afectiuni specifice caracterizate prin indicatori si simptome bine definite, cum este sindromul de canal carpian
care afecteaza incheietura mainii.

Altele se manifesta exclusiv prin durere sau disconfort, fara ca o afectiune specifica sa fie clar observata. Care sunt factorii profesionali ce pot conduce la aparitia AMS? Mai multe grupe de factori pot conduce la AMS, inclusiv factori fizici si biomecanici, factori organizationali si psihosociali, factori individuali si personali. Acestia pot actiona separat sau in mod combinat.

Factori fizici

• excesul de efort (stres mecanic) osteo-musculo-articular, reprezentat de:

- intensitatea efortului osteomusculo-articular. De exemplu, ridicarea si transportul de mase cu greutati mari, care implica muschii si articulatiile coloanei vertebrale, precum si muschii si articulatiile membrelor superioare si inferioare;
- durata efortului osteo-musculoarticular;
- ritmul efortului musculo-osteoarticular;
- varsta celui expus la suprasolicitare, adolescentii si varstnicii fiind mai vulnerabili;

• miscarile repetitive – miscari stereotipe, cu frecventa mare pe unitatea de timp, realizate timp indelungat pe schimbul de lucru, pe saptamana, pe luna si ani;
   
• pozitiile de lucru incomode si statice – de exemplu, cu mainile deasupra nivelului umarului sau pozitiile ortostatica si asezat prelungite;
   
• sprijinirea sau apasarea oaselor, muschilor sau articulatiilor pe plan dur;

- actiunea vibratiilor mecanice asupra muschilor, oaselor si articulatiilor;
- caldura sau frigul excesiv;
- umiditatea crescuta;
- curenti de aer cu viteze mari la locul de munca;
- nivelurile ridicate de zgomot ce pot provoca, de exemplu, incordarea corpului.

Factori organizationali si psihosociali
- munca solicitanta, lipsa posibilitatii de control asupra sarcinilor realizate si nivelurile scazute de autonomie;
- nivelul scazut de satisfactie in munca;
- munca repetitiva si monotona, efectuata in ritm rapid;
- lipsa de sprijin din partea colegilor si conducatorilor.

Factori individuali
- antecedente medicale;
- capacitatea fizica;
- varsta;
- obezitatea;
- fumatul.

Cum pot fi prevenite afectiunile musculo-scheletice?

Masurile de prevenire trebuie sa se refere la intregul efort al organismului ce poate conduce la dezvoltarea AMS. In mod normal nu exista un singur factor care produce aceste afectiuni - de exemplu, manipularea manuala a maselor este rareori singura cauza a durerilor dorsolombare.

Numerosi alti factori pot contribui la dezvoltarea acestor afectiuni, cum sunt stresul, vibratiile, frigul si organizarea muncii. Deci, este foarte importanta evaluarea ansamblului de factori de risc de AMS si includerea acestora in masurile de combatere.

Pentru a preveni afectiunile musculo-scheletice, trebuie luate in principal urmatoarele masuri:
- evitarea riscurilor de AMS;
- evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;
- combaterea riscurilor la sursa;
- adaptarea muncii la individ;
- adaptarea la tehnologia in schimbare;
- inlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce este sigur sau mai putin periculos;
- dezvoltarea unei politici ample si coerente de prevenire, care sa cuprinda toate solicitarile organismului;
- implementarea cu prioritate a masurilor de protectie colectiva fata de masurile de protectie individuala;
- instruirea corespunzatoare a lucratorilor.

Mentinerea in activitate a lucratorilor ce sufera de AMS trebuie sa faca parte integranta din politica AMS la locul de munca. O atentie deosebita trebuie acordata abordarilor multidisciplinare, care combina prevenirea si readaptarea. Este foarte important ca lucratorii ce sufera de AMS sa beneficieze de sprijin social si organizational atat pentru reluarea lucrului, cat si pentru mentinerea in activitate.