Programul de masuri de prevenire si protectie pentru locuri de munca cu expunere la agenti biologici

Diferenta esentiala dintre agentii biologici si alte substante periculoase consta in capacitatea acestora de a se reproduce. In conditii favorabile, un microorganism se poate inmulti considerabil, intr-o perioada foarte scurta de timp. Pentru asigurarea sanatatii si securitatii in locuri de munca cu expunere la agenti biologici este necesara stabilirea unui program de masuri de prevenire si protectie, in care accentul este pus pe supravegherea sanatatii si prevenirea riscurilor.

Orice program de masuri de prevenire si protectie pentru locuri de munca cu expunere la agenti biologici va cuprinde in mod obligatoriu urmatoarele etape:

- cunoasterea exacta a locului de munca analizat;
- identificarea factorilor de risc biologic;
- evaluarea riscurilor de accidentare si imbolnavire profesionala, natura, nivelul si durata de expunere;
- propunerea masurilor de prevenire si protectie necesare, rezultate din evaluarea locului de munca sub aspectul riscurilor de imbolnavire profesionala existente.

Stabilirea si punerea in aplicare a programului de masuri de protectie in cazul existentei riscului de expunere la agenti biologici presupune implicarea urmatroarelor persoane din organizatie:

a) Angajatorul

Evaluarea riscurilor sta la baza definirii masurilor de prevenire si protectie. Angajatorul este cel care are obligatia sa asigure identificarea si evaluarea riscurilor pentru sanatatea lucratorilor.

Evaluarea riscurilor apeleaza in mod obisnuit la procedeul cuantificarii. In cazul special al agentilor biologici insa, masuratorile sunt scumpe, dificile si deseori putin reprezentative. Nu conteaza numarul de agenti patogeni, ci gradul lor de periculozitate, de propagare in colectivitate precum si existenta unui tratament eficace.

Metodologia de evaluare consta in:
- observarea si identificarea agentilor biologici;
- incadrarea agentilor biologici depistati in una din cele 4 grupe de risc;

INFO
In functie de importanta riscului de infectie pe care il prezinta, agentii biologici sunt clasificati in 4 grupe de risc:

- Grupa 1 – compusa din agenti biologici care nu sunt susceptibili sa provoace o boala la om.

- Grupa 2 – compusa din agenti biologici care pot provoca o boala omului si constituie un pericol pentru lucratori. Propagarea acestor agenti biologici in colectivitate este improbabila. Exista, in general, o profilaxie sau un tratament eficace.

- Grupa 3 – compusa din agenti biologici care pot provoca imbolnaviri grave la om si constituie un pericol serios pentru lucratori. Acesti agenti biologici pot prezenta un risc de propagare in colectivitate, dar exista in general o profilaxie sau un tratament eficace.

- Grupa 4 – compusa din agenti biologici care pot provoca boli grave omului si constituie un pericol serios pentru lucratori. Acesti agenti biologici pot sa prezinte un risc ridicat de propagare in colectivitate si nu exista in general o profilaxie sau un tratament eficace.

Daca un agent biologic care trebuie evaluat conform legislatiei in vigoare nu poate fi clasificat clar in una din cele 4 grupe de risc prezentate mai sus, el trebuie clasificat in grupa cu riscul cel mai ridicat dintre grupele posibile.

- stabilirea masurilor de prevenire, in functie de gradul de periculozitate, pentru a reduce riscul la un nivel acceptabil, reducand gravitatea efectelor;

- adoptarea masurilor necesare de inlocuire si reducere a riscurilor de catre angajator, pentru ca expunerea lucratorilor sa fie evitata, in cazul in care evaluarea releva existenta unui risc pentru securitatea si sanatatea lor.
Daca natura activitatii permite, angajatorul trebuie sa evite utilizarea unui agent periculos, inlocuindu-l cu un agent biologic nenociv sau mai putin periculos.

In cazul in care rezultatul evaluarii riscurilor profesionale releva existenta unui risc pentru sanatatea si securitatea lucratorilor, angajatorul trebuie sa informeze imediat autoritatea de sanatate publica (judeteana sau a municipiului Bucuresti), medicul de medicina muncii si inspectoratul de munca. Informarea se va referi la orice accident sau incident care ar putea provoca diseminarea unui agent biologic periculos si va prezenta lista lucratorilor expusi la agenti biologici, precum si dosarul lor medical.

ATENTIE!
In cazul utilizarii pentru prima data a agentilor biologici din grupele 2, 3 si 4, angajatorul are obligatia sa faca notificarea acestei activitati cu cel putin 30 de zile inainte de inceperea activitatii.

Pentru toate activitatile in care se utilizeaza agenti biologici, angajatorul trebuie sa ia toate masurile de igiena si protectie individuala.
De asemenea, angajatorul trebuie sa ia masurile corespunzatoare pentru ca lucratorii si reprezentantii acestora sa primeasca sub forma de instructaj si informari cunostintele necesare privind riscurile pentru sanatate si masurile care trebuie luate pentru evitarea expunerii.

b) Medicul de medicina muncii sau serviciul de medicina muncii

Medicul de medicina muncii sau serviciul de medicina muncii, aflat intr-o relatie contractuala cu angajatorul, supravegheaza starea de sanatate printr-un examen medical corespunzator, inainte de expunerea profesionala si in continuare, periodic, facand astfel posibila aplicarea programelor de profilaxie ocupationala din medicina muncii.

Medicul de medicina muncii sau serviciul de medicina muncii participa la evaluarea riscurilor profesionale si identifica lucratorii pentru care sunt necesare masuri de protectie speciale, indica vaccinurile necesare, daca lucratorii nu sunt imunizati impotriva agentului biologic la care pot fi expusi.

c) Lucratorul desemnat, serviciul intern de prevenire si protectie sau serviciul extern de prevenire si protectie

d) Lucratorul

Niciun program de masuri nu poate fi aplicat fara cunoasterea situatiei de munca. Lucratorul este cel care cunoaste nemijlocit locul sau de munca si activitatea ce se desfasoara la acel loc de munca. De aceea, chiar daca nu are o formare in ceea ce priveste problemele de securitate si sanatate in munca, lucratorul poate sa identifice factorii de risc si sa propuna masuri de prevenire si protectie.