Sporuri in cazul Sarbatorilor legale, ce obligatii are angajatorul?

Intrebare: Ce obligatii are unitatea angajatoare in cazul in care se lucreaza in sarbatori legale?

In codul muncii se spune: in cazul in care, din motive justificate, nu se acorda zile libere, salariatii beneficiaza, pentru munca prestata in zilele de sarbatoare legala, de un spor la salariul de baza ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de baza corespunzator muncii prestate in programul normal de lucru.  

Aceasta inseamna ca daca se lucreaza intr-o zi de sarbatoare legala putem sa compensam cu timp liber intr-o alta zi lucratoare, iar munca din ziua de sarbatoare legala sa fie platita normal; se poate considera astfel ca se beneficiaza de un spor de 100%?

Raspuns: Zilele de sarbatoare legala in care nu se lucreaza sunt:

- 1 si 2 ianuarie;

- prima si a doua zi de Pasti;

- 1 mai;

- prima si a doua zi de Rusalii;

Noua lege a pensiilor Ghid practic

Vezi AICI detalii

Orele suplimentare si munca in zi de repaus

Vezi AICI detalii

Manual de prim ajutor si interventie in situatii de urgenta

Vezi AICI detalii

- Adormirea Maicii Domnului;

- 1 decembrie;

- prima si a doua zi de Craciun;

- 2 zile pentru fiecare dintre cele 3 sarbatori religioase anuale, declarate astfel de cultele religioase legale, altele decat cele crestine, pentru persoanele apartinand acestora (art. 134 alin. (1) din Codul muncii).

Timpul de munca este reglementat de Codul muncii prin dispozitii imperative. Astfel, durata normala a timpului de munca pentru salariaţii angajaţi cu norma intreaga este de 8 ore pe zi şi de 40 de ore pe saptamana, in conformitate cu dispozitiile art. 109 alin. (1) din Codul muncii, cu modificarile si completarile ulterioare, iar in cazul tinerilor in varsta de pana la 18 ani durata timpului de munca este de 6 ore pe zi şi de 30 de ore pe saptamana, potrivit prevederilor alin. (2) din acelasi articol.

Munca prestata peste 40 de ore pe saptamana reprezinta munca suplimentara, in conformitate cu dispozitiile art. 117 alin. (1) din acelasi cod. Potrivit art. 119 din Codul muncii, munca suplimentara se compenseaza prin ore libere platite in urmatoarele 30 de zile dupa efectuarea acesteia.

Potrivit art. 132 din Codul muncii, repausul saptamanal, se acorda in doua zile consecutive, de regula sambata si duminica.a

In doua ipoteze – pericolul de a se prejudicia interesul public sau pericolul de a se periclita desfasurarea normala a activitatii – conform art. 132 alin. (2) din Codul muncii, repausul saptamanal poate fi acordat si in alte zile stabilite prin contractul colectiv de munca sau prin regulamentul intern. Ori, chiar daca in anumite conditii, repausul saptamanal se poate acorda si in alte zile decat sambata si duminica, acordarea sa este intotdeauna obligatorie. Acordarea decalata a repausului saptamanal se cumuleaza cu sporurile stabilite potrivit art.132 alin.(3) si (5) din Cod.

Salariatul care lucreaza in mod frecvent in zilele de repaus saptamanal si primeste liber de exemplu, luni si marti va fi remunerat 100% + un spor stabilit in conditiile art. 132 alin. (3) din Codul muncii.

Sarbatorile legale, munca suplimentara si repausul saptamanal sunt reglementate diferit si se acorda separat.

Astfel, daca pentru sarbatoarea legala se acorda ziua libera desigur nu se mai acorda sporul la salariu, numai ca la acordarea zilei libere trebuie sa se tina cont si de repausul saptamanal.

Sa luam exemplul zilei de 1 decembrie 2010: daca din motive justificate, nu se acorda ziua de 1 decembrie libera, salariatii beneficiaza, pentru munca prestata in ziua de 1 decembrie, de un spor la salariul de baza ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de baza corespunzator muncii prestate in programul normal de lucru in ziua de 1 decembrie. Daca angajatorul decide sa acorde ziua libera, ziua nu trebuie sa se suprapuna cu repausul saptamanal, situatie in care nu mai acorda sporul de 100% la salariu.

Aceste dispozitii legale nu pot fi incalcate pe considerentul acordului salariatului intrucat art. 38 din Codul muncii stabileste ca salariatii nu pot renunta la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzactie prin care se urmareste renuntarea la drepturile recunoscute de lege salariatilor sau limitarea acestor drepturi este lovita de nulitate.