Tipuri de contracte individuale de munca

Ultima actualizare: 21.02.2008

Angajarea in munca inseamna, in principiu, incheierea unui raport juridic de munca. Raportul juridic cel mai frecvent intalnit este cel intemeiat pe contractul individual de munca.

In acest caz exista un angajator si un salariat, intre care s-a incheiat un contract prin care cel de al doilea presteaza, in beneficiul primului, o munca remunerata.

Potrivit art. 10 din Codul muncii, contractul individual de munca este contractul in temeiul caruia o persoana fizica, denumita salariat, se obliga sa presteze munca pentru si sub autoritatea unui angajator, persoana fizica sau juridica, in schimbul unei remuneratii denumite salariu.

Codul muncii prevede diferite tipuri de contracte de munca:

– contractul incheiat pe durata nedeterminata
Acest tip de contract constituie regula, potrivit art. 12 din Codul muncii. Aceasta inseamna ca, daca partile nu au prevazut nimic cu privire la durata contractului incheiat, acesta se va considera incheiat pe durata nedeterminata.

– contractul incheiat pe durata determinata

Apararea Impotriva Incendiilor - Ghid Practic

Vezi AICI detalii

Instruire si testare SSM 5 modele de teste si instructiuni proprii SSM

Vezi AICI detalii

Medicina muncii un aliat al angajatorului

Vezi AICI detalii

Hartuirea si discriminarea la locul de munca Legislatie explicata si studii de caz

Vezi AICI detalii

a) inlocuirea unui salariat in cazul suspendarii contractului sau de munca, cu exceptia situatiei in care acel salariat participa la greva

Exemplu

In perioada in care o salariata beneficiaza de concediu pentru cresterea copilului in varsta de pana la 2 ani, angajatorul poate incadra pe durata determinata o alta persoana care sa-i preia temporar atributiile.

b) cresterea temporara a activitatii angajatorului

Exemplu

Pe durata verii, o societate al carei obiect de activitate este distributia de bauturi racoritoare incheie un numar mare de contracte comerciale pe care nu le poate onora decat angajand personal suplimentar. Pe durata derularii acestor contracte, societatea poate opta pentru incheierea unor contracte pe durata determinata.

c) desfasurarea unor activitati cu caracter sezonier

Exemplu

Pe durata sezonului rece, o societate comerciala de profil inchiriaza echipamente destinate sporturilor de iarna. Pentru desfasurarea acestei activitati, societatea va putea incheia contracte de munca pentru perioada decembrie-martie.

d) in situatia in care este incheiat in temeiul unor dispozitii legale emise cu scopul de a favoriza temporar anumite categorii de persoane fara loc de munca etc.

Exemplu

O unitate care are ca obiect de activitate constructiile civile contracteaza cu primaria locala o lucrare care consta in construirea unui pasaj subteran. Pentru realizarea lucrarii, societatea de constructii angajeaza persoane care se afla in cautarea unui loc de munca, beneficiind de facilitatile acordate potrivit Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurarilor de somaj si stimularea ocuparii fortei de munca.

e) pentru angajarea unei persoane aflate in cautarea unui loc de munca, care in termen de 5 ani de la data angajarii indeplineste conditiile de pensionare pentru limita de varsta;

f) la ocuparea unei functii eligibile in cadrul organizatiilor sindicale, patronale sau organizatiilor neguvernamentale, pe perioada mandatului.

Exemplu

Contractul de munca al liderului de sindicat este suspendat pe durata mandatului. Pe aceeasi perioada, el va fi incadrat ca salariat al organizatiei sindicale si remunerat din fondurile acesteia.

g) la angajarea pensionarilor care, in conditiile legii, pot cumula pensia cu salariul;

h) in alte cazuri prevazute expres de legi speciale ori pentru desfasurarea de lucrari, proiecte, programe, in conditiile stabilite prin contractul colectiv de munca la nivel national sau de ramura.

– munca la domiciliu
Potrivit art. 105 din Codul muncii, sunt considerati salariati cu munca la domiciliu salariatii care indeplinesc, la domiciliul lor, atributiile specifice functiei. In vederea indeplinirii sarcinilor de serviciu ce le revin, salariatii cu munca la domiciliu isi stabilesc singuri programul de lucru.

– munca prin agent de munca temporara
Munca prin agent de munca temporara este, potrivit art. 87 din Codul muncii, munca prestata de un salariat temporar care, din dispozitia agentului de munca temporara, presteaza munca in favoarea unui utilizator.

– contractul de munca cu timp partial
Un asemenea contract se incheie pentru munca prestata mai mult de 2 ore pe zi si 10 ore pe saptamana.
Potrivit art. 101 din Codul muncii, angajatorul poate incadra salariati cu program de lucru corespunzator unei fractiuni de norma de cel putin doua ore pe zi, prin contracte individuale de munca pe durata nedeterminata sau pe durata determinata. Asemenea contracte se incheie numai in forma scrisa.

– contractul de ucenicie
Contractul de ucenicie a fost aprobat prin Legea nr. 279/2005, publicata in Monitorul Oficial nr. 907 din 11 octombrie 2005, lege care a intrat in vigoare la data de 8 februarie 2006.

Potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 279/2005, contractul de ucenicie la locul de munca este un contract individual de munca de tip particular, incheiat pe durata determinata, in temeiul caruia o persoana fizica, denumita ucenic, se obliga sa se pregateasca profesional si sa munceasca pentru si sub autoritatea unei persoane juridice sau fizice denumite angajator, care se obliga sa-i asigure plata salariului si toate conditiile necesare formarii profesionale.

Unele dintre aceste tipuri de contracte de munca se pot combina.

Exemplu

Se poate incheia un contract cu timp partial pe durata determinata, sau un contract pe durata determinata incheiat prin agent de munca temporara; munca la domiciliu poate fi prestata atat in baza unui contract de munca pe durata nedeterminata, cat si a unui contract de munca incheiat pe durata determinata etc.

ATENTIE!
Raporturile juridice in temeiul carora se presteaza munca nu se limiteaza insa la cele intemeiate pe contractul individual de munca. Ele sunt numeroase si diverse. Nu toate presupun o angajare in munca. Unele fac parte din categoria raporturilor de munca, altele sunt raporturi juridice civile, unele au la baza un contract, altele nu, unele sunt guvernate de legislatia muncii, altele nu. Incepeti prin a identifica tipul de raport juridic in temeiul caruia prestati munca sau in temeiul caruia beneficiati de munca prestata de o alta persoana.

Iata cateva dintre raporturile juridice in temeiul carora se mai poate presta munca:

– raporturi bazate pe contracte civile, incheiate in temeiul Codului civil.

Exemplu

Poate fi cazul activitatii prestate de catre instalatorul chemat sa efectueze o reparatie, sau de catre persoana care desfasoara o activitate punctuala de topometrie, realizeaza un control, o masuratoare, o verificare.

Aceste activitati urmeaza sa se desfasoare pe baza unor simple contracte de prestari servicii, incheiate in temeiul Codului civil si neinregistrate la Inspectoratul teritorial de munca. Incheierea lor nu confera prestatorului de servicii calitatea de salariat si nici unul dintre drepturile care ar decurge din aceasta calitate. Beneficiarul nu va avea de achitat contributiile de asigurari sociale la care este obligat un angajator. Relatia juridica este una de drept civil, nu de dreptul muncii.

Asadar, exista posibilitatea incheierii intre cele doua parti (cel care presteaza activitatea si cel in beneficiul caruia se presteaza) a unor contracte intemeiate pe Codul civil.

ATENTIE!
Ca urmare a modificarii Codului muncii prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 55/2006, publicata in Monitorul Oficial nr. 788 din 18 septembrie 2006, se pot incheia contracte de munca si pentru perioade mai restranse de 2 ore/zi. Aceasta inseamna ca o sfera insemnata de conventii civile sunt transformate in contracte individuale de munca.

Legea nr. 571/2003 - Codul fiscal face de altfel referire la aceasta categorie de activitati atunci cand prevede obligatia de retinere la sursa a impozitului corespunzator veniturilor «din activitati desfasurate in baza contractelor/conventiilor civile incheiate potrivit Codului civil». Este o recunoastere expresa a valabilitatii acestor contracte civile.

– raporturi bazate pe conventii civile, incheiate in temeiul unor legi speciale

Exemplu

Normele metodologice privind organizarea si functionarea asociatiilor de proprietari, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 400/2003, modificata prin Hotararea Guvernului nr. 1.386/2003 si prin Hotararea Guvernului nr. 781/2006, prevad in art. 22 ca „activitatea de management de proprietate si management financiar se asigura fie de catre persoane fizice angajate prin contracte individuale de munca sau prin conventii civile de prestari servicii, fie de persoane juridice, prin contracte de administrare, in functie de hotararea adunarii generale a proprietarilor“. Atragem atentia asupra faptului ca acesta este un act normativ ulterior Codului muncii.

Dar si multe acte normative anterioare Codului muncii, care fac referire la incheierea de conventii civile de prestari-servicii, sunt in continuare in vigoare: Ordonanta Guvernului nr. 66/2000, republicata, privind organizarea si exercitarea profesiei de consilier in proprietate industriala; Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 83/2000 privind organizarea si functionarea cabinetelor de libera practica pentru serviciile publice conexe actului medical; Legea nr. 184/2001 privind organizarea si exercitarea profesiei de arhitect etc.

– raporturi bazate pe un contract de voluntariat
Reglementarea acestui tip de activitate se gaseste in Legea voluntariatului nr. 195/2001, modificata prin Ordonanta Guvernului nr. 58/2002. Este vorba despre munca neremunerata, prestata in interes public. Din pacate, legislatia noastra nu prevede facilitati fiscale semnificative pentru persoana care presteaza acest tip de activitate, asa cum sunt prevazute in alte sisteme de drept, ceea ce face ca, in prezent, munca voluntara sa nu fie prestata frecvent.

– raporturile de serviciu ale functionarilor publici
Functionarii publici nu sunt salariati, munca prestata de ei nu este reglementata prin Codul muncii, ci prin Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, modificat prin Legea nr. 251/2006, publicata in Monitorul Oficial nr. 574 din 4 iulie 2006, precum si prin anumite statute speciale, aplicabile anumitor categorii de functionari.

Pe langa raporturile juridice mai sus mentionate, exista si alte tipuri de raporturi juridice in temeiul carora se poate presta munca.

Exemplu

Munca poate fi prestata si de catre liber-profesionisti, de catre persoana fizica autorizata sa desfasoare activitati economice, de catre membrii cooperatori, de catre personalul clerical etc., in diferite temeiuri juridice. Se stabilesc, de asemenea, raporturi juridice intre asociat si societatea comerciala, in cazul unui aport in industrie.

Insa atunci cand munca este prestata in temeiul unui contract individual de munca, inseamna ca aveti calitatea de angajator.

Potrivit art. 14 din Codul muncii, angajatorul este persoana fizica sau juridica ce poate sa angajeze forta de munca pe baza de contract individual de munca.

a) Angajatorul persoana juridica

Persoana juridica poate incheia contracte individuale de munca, in calitate de angajator, din momentul dobandirii personalitatii juridice.

Exemplu

Pot avea calitatea de angajator: societatile comerciale, regiile autonome; societatile bancare; societatile agricole; societatile de asigurari; unitatile publice; asociatiile si fundatiile; sindicatele; partidele politice etc.

Dimpotriva, nu poate avea calitatea de angajator o grupare de persoane, fara personalitate juridica.

Exemplu

Nu ar putea avea calitatea de angajator o societate civila, sau un punct de lucru, deschis ca sediu secundar al unei societati comerciale.

Competenta incheierii de contracte de munca poate fi insa delegata de catre societatea-mama. Astfel, potrivit art. 2 alin. (3) din Hotararea Guvernului nr. 161/2006 privind intocmirea si completarea registrului general de evidenta a salariatilor, publicata in Monitorul Oficial nr. 172 din 22 februarie 2006, „angajatorii care au infiintat competentei sucursale, agentii, reprezentante sau alte asemenea unitati fara personalitate juridica, carora le-au delegat competenta incadrarii personalului prin incheierea de contracte individuale de munca, pot delega acestora si competenta infiintarii registrului“.

b) Angajatorul persoana fizica

In cazul in care angajatorul este o persoana fizica, acesta va trebui sa aiba deplina capacitate de exercitiu la data incheierii contractului individual de munca, adica sa fi depasit 18 ani.

Exista insa persoane fizice care nu pot angaja personal pentru desfasurarea unor anumite activitati. Este vorba despre persoanele fizice care desfasoara activitati in mod independent, autorizate potrivit Legii nr. 300/2004, publicata in Monitorul Oficial nr. 576 din 29 iunie 2004, modificata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/2006, publicata in Monitorul Oficial nr. 493 din 7 iunie 2006, aprobata prin Legea nr. 358/2006, publicata in Monitorul Oficial nr. 793 din 20 septembrie 2006.

Potrivit art. 3, persoana fizica care desfasoara activitati economice in mod independent, precum si persoanele fizice care sunt membri ai asociatiilor familiale au calitatea de angajat propriu.

Calitatea de angajat propriu se refera la dreptul de a fi asigurat in sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, al asigurarilor sociale de sanatate si al asigurarilor pentru somaj, in conditiile prevazute de legile care reglementeaza aceste domenii.

Persoanele fizice care desfasoara activitati economice in mod independent si asociatiile familiale autorizate nu pot angaja persoane cu contract individual de munca pentru desfasurarea activitatilor pentru care s-a obtinut autorizatia.

Asadar, aceste categorii de persoane nu pot incheia contracte de munca in calitate de angajator, in domeniul in care au primit autorizatia. Ele vor putea incheia insa contracte de munca in orice alt domeniu.

Exemplu

O persoana fizica autorizata sa comercializeze produse alimentare nu va putea angaja un vanzator, pentru efectuarea activitatilor pentru care a primit autorizarea. Nimic nu se opune insa sa angajeze cu contract de munca – personal casnic.

A fi angajator nu este acelasi lucru cu a fi patron
Potrivit Legii patronatelor nr. 356/2001, publicata in Monitorul Oficial, nr. 380 din 12 iulie 2001, patronul este persoana juridica inmatriculata sau persoana fizica autorizata potrivit legii, care administreaza si utilizeaza capital, indiferent de natura acestuia, in scopul obtinerii de profit in conditii de concurenta, si care angajeaza munca salariata.

Cu alte cuvinte, nu orice angajator, nu orice persoana care incadreaza munca salariala are calitatea de patron.

Exemplu

Nu au calitatea de patron persoanele fizice care angajeaza personal casnic, deoarece acestea nu au calitatea de „persoane fizice autorizate“. Legea are in vedere autorizatia de mic intreprinzator sau inmatricularea comerciantului-persoana fizica la Registrul comertului.

De asemenea, nu au calitatea de patron unitatile si institutiile publice, organizatiile de cult, asociatiile si fundatiile, partidele politice si sindicatele.

Consecinta este ca nu orice angajator poate fi membru al unei organizatii patronale.
Daca nu este membru al unei asemenea organizatii, el nu va putea participa la negocierea unor contracte colective de munca incheiate la nivel superior, nu va putea fi reprezentat in Consiliul Economic si Social, nu va putea participa, la nivel de ramura sau national, la dialogul social cu organizatiile sindicale.

Cealalta parte a raportului de munca este angajatul. El se numeste salariat daca presteaza munca in temeiul unui contract individual de munca. Pentru a avea calitatea de salariat, el va trebui sa indeplineasca urmatoarele conditii:
• sa fie o persoana fizica;
• sa aiba cel putin 16 ani – in mod exceptional, art. 13 alin. (2) din Codul muncii admite ca se pot incheia contracte de munca si cu persoane aflate intre 15 si 16 ani, dar numai cu incuviintarea parintilor.

In nici o imprejurare si in nici un temei legal nu poate fi angajata o persoana care are mai putin de 15 ani.

De observat ca incadrarea in munca a minorilor cu nerespectarea conditiilor legale de varsta sau folosirea acestora pentru prestarea unor activitati cu incalcarea prevederilor legale referitoare la regimul de munca al minorilor constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 1 la 3 ani (art. 2801 din Codul muncii, introdus prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 65/2005, aprobata prin Legea nr. 371/2005);

• sa nu fie pus sub interdictie judecatoreasca.

Interdictia judecatoreasca este o masura luata de instanta fata de persoana fizica lipsita de discernamant din cauza alienatiei sau debilitatii mintale, masura care consta in lipsirea de capacitate de exercitiu urmata de instituirea tutelei.