Interpretarea dispozitiilor art. 1 Legea 142/1998

Tip: Decizie
Nr./Data: 305/R (20.06.2007)
Autor: Curtea de Apel Brasov - Sectia Conflicte de Munca

Prin sentinta civila 409/2007, Tribunalul Brasov a dispus respingerea actiunii formulata de reclamantii , personal auxiliar de specialitate din cadrul Parchetului de pe langa Tribunalul Brasov retinand urmatoarele :

In conformitate cu dispozitiile legale invocate de reclamanti, privind acordarea tichetelor de masa „salariatii din cadrul societatilor comerciale, regiile autonome si din sectorul bugetar, precum si din cadrul unitatilor cooperatiste si al celorlalte persoane juridice sau fizice care incadreaza personal, prin incheierea unui contract individual de munca, denumite in continuare angajator, pot primi o alocatie individuala de hrana, acordata sub forma tichetelor de masa, suportata integral pe costuri de angajator”.

Din cuprinsul dispozitiilor art. 1 Legea 142/98, rezulta ca prima conditie pentru a beneficia de tichete de masa este existenta unui contract individual de munca, incheiat in conditiile art. 10 si 16 din Codul Muncii or, in speta reclamantele nu au facut dovezi in acest sens , potrivit art. 1169 din Codul civil, avand in vedere ca paratii au negat , prin intampinare , existenta unui contract de munca.

Aceste tichete de masa se pot acorda la limita prevederilor bugetului de stat , in conformitate cu dispozitiile art 1 alin. 2 din acelasi act normativ, in conformitate cu care „ tichetele de masa se acorda in limita prevederilor bugetului de stat sau , dupa caz, ale bugetelor locale , pentru unitatile din sectorul bugetar si in limita bugetelor de venituri si cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori”.

Potrivit dispozitiilor art. 39 alin . 4 din Legea nr. 631/2002, legea bugetului de stat pe anul 2003, „in bugetele institutiilor publice, indiferent de sistemul de finantare si de subordonare, inclusiv ale activitatilor de pe langa unele institutii publice, cu exceptia institutiilor finantate integral din venituri proprii, nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masa, intrucat in buget nu sunt prevazute sume cu aceasta destinatie”. Aceleasi considerente sunt reiterate de legiuitor si in dispozitiile art. 46 alin. 4 din legea nr. 507/2003 privind bugetul de stat pe anul 2004, art. 40 din legea nr. 511/2004 privind bugetul de stat pe anul 2005, art. 24 din legea nr. 379/2005 privind bugetul de stat pe anul 2006.

In aceasta situatie, instanta nu poate retine afirmatia reclamantelor in conformitate cu care, prin neacordarea tichetelor de masa s-ar crea o situatie de discriminare intre diferitele categorii de bugetari, incalcandu-se astfel un drept fundamental ocrotit de Constitutie al reclamantelor, deoarece, in speta, legiuitorul nu a prevazut un astfel de drept in favoarea personalului auxiliar de specialitate si magistratilor.

Impotriva sentintei au pronuntat recurs reclamantii solicitand admiterea recursului, modificarea sentintei in sensul admiterii actiunii criticand sentinta pentru nelegalitate si netemeinicie .

Se retine ca dispozitiile art. 1 din legea 142/98 a fost interpretat gresit. Instanta nu poate tolera aplicarea diferita a acestui text de lege intre categorii de salariati din unitatile bugetare.

Se reitereaza sustinerile invocate si la judecata in fond a cererii prin care se invoca un tratament discriminatoriu fata de alti salariati din sectorul bugetar.

Analizand recursul formulat, instanta constata ca nu este intemeiat.

Motivele de recurs se fundamenteaza pe o interpretare a notiunii de egalitate de tratament a tuturor salariatilor din sectorul bugetar , consacrata de art. 41alin . 2 din Constitutie.

Astfel, se arata ca in mod gresit nu a retinut instanta de fond ca tichetele de masa reprezinta o masura de protectie sociala si in baza art. 41 din Constitutie trebuie acordata de drept, iar limitarea sau restrangerea acestui drept reprezinta o incalcare a principiului egalitatii de tratament consacrata de art. 14 din Conventia europeana pentru apararea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului si o incalcare a dispozitiilor art. 53 din Constitutie.

Instanta, investita cu solutionarea prezentului recurs in temeiul art. 304 alin. 1 pct. 9 Cod procedura civila nu poate verifica neconstitutionalitatea unui text de lege.

Ceea ce invoca, de fapt, recurentii ca motive de recurs nu reprezinta critici ce vizeaza interpretarea legii, ci chestiuni de constitutionalitate a unui text de lege, aspecte ce nu pot fi analizate decat pe calea exceptiei de neconstitutionalitate a textului de lege de catre Curtea Constitutionala.

Principiile egalitatii in fata legii si egalitatii de tratament, nu exclud, ci dimpotriva, presupun un tratament juridic identic in situatii egale, iar situatiile in mod obiectiv diferite justifica chiar si din punct de vedere constitutional tratament juridic diferit.

In speta, art. 1 Legea 142/1998 prevede acordarea tichetelor de masa daca sunt indeplinite doua conditii cumulative: existenta unui contract individual de munca si capacitatea angajatorului de a suporta costurile tichetelor de masa. in considerarea cadrului legal general privind acordarea tichetelor de masa nu se pot retine restrangeri de drepturi recunoscute in conditiile Codului Muncii si nici discriminari.

Desi conditionand existenta acestui drept de posibilitatile financiare ale angajatorului se creeaza premisa unor situatii juridice diferite care implica un tratament diferentiat intre salariati , nu se incalca principiul egalitatii de tratament invocat, deoarece acesta se impune ca principiu numai in cazul celor aflati in aceeasi situatie juridica.

Pe de alta parte, prevederile din tratatele internationale invocate de recurenti interzic discriminarile care au la baza considerente arbitrare , insa nu impun uniformitatea de tratament, oferind posibilitatea legiuitorului national de a reglementa in mod diferentiat situatiile juridice diferite”( C.C. – decizia 102/11.03.2003).

In speta este vorba de o situatie juridica diferita si nu de o aplicare discriminatorie a textului de lege, acesta izvorand din faptul ca Legea 142/1998 conditioneaza acordarea tichetelor de masa in sistemul bugetar de alocarea de fonduri cu aceasta destinatie in bugetul de stat, ori asa cum s-a retinut si de instanta de fond , nu exista dispozitie legala in legile bugetelor de stat pentru anii 2003 – la zi , (perioada constituie obiectul litigiului), pentru sume cu aceasta destinatie ( art. 40 Legea 511/2004, art. 39 alin . 4 Legea 631/2002).

In ceea ce priveste interpretarea art. 1 din legea 142/1998, instanta de fond a adoptat un rationament logic, corect, in sensul ca a retinut ca din analiza textului de lege invocat reiese cu claritate faptul ca nu se stabileste in sarcina autoritatii publice o obligatie, ci doar o posibilitate ce se poate realiza sau nu in functie de dispozitiile Legii privind bugetul de stat.

Deoarece nu au fost prevazute fonduri in legile bugetelor de stat pentru anii anteriori in vederea acordarii tichetelor de masa, angajatorii nu pot fi obligati la acordarea lor.
Recurentii sustin ca intimatii isi invoca propria turpitudine atunci cand sustin ca in legile bugetelor de stat nu au fost prevazute sume necesare acestei destinatii, insa din studiul contractului colectiv de munca la nivelul grupurilor de unitati din sistemul justitiei – nr. 46465/18.05.2006 rezulta ca, la negocieri, reprezentantii acestor categorii de personal din care fac parte si recurentii, aveau posibilitatea sa obtina la art. 37 din contract includerea in bugetele unitatilor a sumelor destinate acordarii tichetelor de masa.

In consecinta, nu poate fi invinovatit angajatorul ca nu a facut demersuri in vederea alocarii si virarii fondurilor necesare acordarii tichetelor de masa.
In ceea ce priveste critica referitoare al discriminarea acestei categorii de personal raportat la alti salariati care primesc tichete de masa, instanta constata critica nefondata , pentru argumentele mai sus expuse.
In ceea ce priveste invocarea Hotararii din 6 iulie 2006 a C.N.C.D, instanta constata ca simpla trimitere la o data fara a se indica numarul hotararii C.N.C.D., face imposibila verificarea veridicitatii afirmatiei recurentilor conform careia, „discriminarea „ invocata de acestia „ are o baza legala expresa”.

In consecinta, recursul va fi respins si sentinta mentinuta, in baza art. 312 alin. 1 Cod procedura civila.

OPINIE SEPARATA:

Recursul se impunea a fi admis, intrucat :

In conformitate cu art. 1 din legea 142/1998, salariatii din sectorul bugetar pot primi o alocatie individuala de hrana sub forma tichetelor de masa, alocatie suportata integral de angajator.

Prin urmare, faptul ca legea mai sus mentionata prevede o norma cu caracter dispozitiv, nu determina automat concluzia ca angajatii nu ar fi indreptatiti la beneficiul sau pentru ca astfel s-ar goli de continut o prevedere legala si s-ar realiza indepartarea de la scopul urmarit de legiuitor.

De altfel, pe langa interpretarea teleologica in favoarea admiterii recursului pledeaza si interpretarea logica conform careia norma juridica trebuie interpretata in sensul in care sa se aplice iar nu in sensul inlaturarii aplicarii ei – actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat.

Angajatorii aveau prin urmare obligatia ca la alcatuirea bugetului anual sa solicite alocarea si virarea fondurilor necesare pentru ca altminteri s-ar restrange dreptul la protectie sociala al reclamantilor in mod nejustificat.

Fata de considerentele mai sus expuse, adaugate celor privind discriminarea, respectarea Constitutiei si a Tratatelor Europene, actiunea trebuia admisa.
Sursa: http://portal.just.ro/

Pentru detalii privind tichetele de masa click aici.