"Munca are genul feminin". Nu, serios?

 
M-am tot impiedicat in ultima vreme de o campanie, finantata european evident, care promoveaza recalificarea si reintegrarea femeilor in munca. O initiativa nobila, de altfel, insa eu am o problema cu gaselnita sloganului lor, care reduce femeia la....un obiect muncitor.
 
"Munca are genul feminin". Cum bine spunea cineva, "aceste cuvinte ne doare". Pentru mine ele simbolizeaza exact gandirea stupida a multora dintre purtatorii de pantaloni (scuze pentru cei care nu se regasesc aici) al caror intelect nu ii ajuta (si nu ii va ajuta niciodata) sa decelereze "profunzimea" acestor vorbe. Un fel de "femeia la cratita" in varianta moderna si finantata european. Inteleg ca scopul proiectului este sa ajute unele femei sa se integreze in campul muncii, sa obtina calificari in anumite domenii etc samd, insa...de ce "munca are genul feminin"?
 
De ce sa nu spunem ca si "relaxarea are genul feminin"? Sau "frumusetea are genul feminin". De ce trebuie sa asociem in mod automat si irevocabil femeia cu munca? Mai ales ca acest slogan si aceasta campanie au fost repetate in mod obsesiv in tot felul de locuri si majoritatea celor care au dat de ea au ramas fix cu aceasta idee din titlu, calata pe doua cuvinte: munca si femeia.
 
Atentia asupra acestei campanii mi-a atras-o, initial, un prieten care m-a intrebat, carcotas. "Ce intelegem de aici: ca femeia e facuta exclusiv pentru munca si noi ranjim satisfacuti ca am descoperit asta? Sau ca femeia nu prea munceste in Romania si ne trebuie o campanie care sa-i reaminteasca acest lucru?". Nu i-am raspuns nici acum, insa recunosc ca acest slogan m-a enervat teribil. Este, daca vreti, exemplul perfect de idee nobila care esueaza lamentabil din cauza ca tinem neaparat sa o facem filosofica si complicata.
 
Sper ca munca pe care sunt convins ca acesti oameni o depun pentru a ajuta femeile cu probleme sa dea roade. Dar, pe de alta parte, sper ca data viitoare sa fim destul de inteligenti si sa nu mai facem propozitii de dragul felului in care suna cuvintele si sa ne gandim putin la ce transmit, de fapt, ele.