Ce trebuie facut si ce nu in cazul unei fracturi

Nu trebuie sa se actioneze in mod brutal sau sa i se impuna victimei miscari inutile.
 
Victima nu trebuie ridicata in picioare sau transportata inainte de imobilizarea fracturii, pentru ca toate acestea pot sa provoace complicatii precum:
- accentuarea durerii;
- deplasarea fragmentelor osoase uneori ascutite si taioase care distrug muschi, vase de sange sau nervi, provocand hemoragii sau paralizii;
- transformarea fracturii inchise intr-una deschisa, ceea ce implica, de asemenea, complicatii in plus.
 
Ce trebuie facut in cazul producerii unei fracturi?
 
Primul ajutor se acorda la locul accidentului, exceptand cazul in care exista un pericol pentru salvator sau pentru victima. In acest caz, victima trebuie asezata in cel mai apropiat loc sigur.
 
In caz de fractura deschisa, trebuie procedat mai intai la oprirea hemoragiei si la pansarea ranii. Orice os iesit in afara trebuie protejat cu fesi de jur imprejur, dar nu trebuie fortat sa intre inapoi in rana.
 
Ca si in cazul altor traumatisme, este necesara administrarea unui calmant (antinevralgic, algocalmin etc.), pentru a reduce durerea.
 
Obiectivul principal al primului ajutor este imobilizarea fracturii pentru a preveni complicatiile si a alina durerea. Imobilizarea se realizeaza cu ajutorul atelelor confectionate special sau improvizate (bastoane, umbrele, bucati de scandura sau placaj, sipci etc.).
 
Transportarea accidentatului la spital urmeaza dupa imobilizarea fracturii. Pana atunci se va asigura supravegherea accidentatului, luandu-se masuri pentru perevenirea socului: acoperirea cu pleduri sau haine, administrarea de lichide si calmante pentru durere, daca victima este constienta.
 
Imobilizarea fracturii trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
 
Ca regula generala, orice imobilizare trebuie sa cuprinda doua articulatii (incheieturi): cea de deasupra si cea de dedesubtul focarului de fractura.
 
La membre, atelele se pun de o parte si de alta a focarului de fractura.
 
Atelele se invelesc in vata (sau alte materiale moi), pentru a nu leza pielea, a nu afecta circulatia sau a nu mari durerea.
 
Se va evita aplicarea atelelor pe locul unde osul vine in contact direct cu pielea (fata anterioara a gambei, de exemplu).
 
Acolo unde atela nu se poate mula exact pe regiunea imobilizata, golurile se umplu cu vata.
 
Se trage apoi o fasa in jurul atelelor si membrului fracturat, obtinand astfel o imobilizare provizorie. Trebuie sa se tina cont de faptul ca o fasa prea stransa afecteaza circulatia sangelui si accentueaza durerea.
 
Orice accentuare a durerii indica agravarea situatiei si necesita controlarea pozitiei membrelor, a bandajelor si nodurilor si a circulatiei sangelui la extremitati. Nodurile de la materialul utilizat pentru fixarea atelelor vor fi facute peste atela si nu pe zona descoperita, deoarece pot provoca compresiuni durereoase pe piele.
 
Cel putin doua persoane trebuie sa conlucreze la realizarea imobilizarii. Una ridica membrul fracturat cu o mana, in timp ce cu palma de la cealalta mana sprijina locul fracturii, iar cealalta persoana aplica atelele si trage fasa.