Contractul de adaptare profesionala

Intrebare
Este precizat in legislatie perioada maxima in care angajatul nu poate avea initiativa incetarii contractului de munca dupa un curs sau o perioada de formare profesionala? De asemenea daca este vorba despre adaptare profesionala cat se poate stabili cunatumul maxim al sumei pe care angajatul o datoreaza angajatorului in cazul in care pleaca inainte de termenul stabilit. Altfel spus, aceasta suma poate fi egala cu salariul si alte drepturi primite de salariat timp de un an, perioada in care a fost instruit 100% din timpul de lucru?

Solutia specialistului
Potrivit dispozitiilor art. 198 alin. (1) din Codul muncii, salariatii care au beneficiat de un curs sau un stagiu de formare profesionala, in conditiile art. 197 alin. (1), nu pot avea initiativa incetarii contractului individual de munca pentru o perioada stabilita prin act aditional.

Anterior modificarii Codului muncii prin Legea nr. 40/2011, initiativa denuntarii contractului de munca era interzisa pe o perioada de 3 ani de la absolvirea cursului sau efectuarea stagiului. In prezent, termenul inauntrul caruia opereaza interdictia se stabileste prin act aditional la contractul individual de munca.

Conform art. 201 alin. (1) din Codul muncii, contractul de adaptare profesionala se incheie in vederea adaptarii salariatilor debutanti la o functie noua, la un loc de munca nou sau in cadrul unui colectiv nou iar potrivit alin. (2) al aceluiasi articol acest contract se incheie o data cu incheierea contractului individual de munca sau, dupa caz, la debutul salariatului in functia noua, la locul de munca nou sau in colectivul nou, in conditiile legii.

Asadar, contractul de adaptare profesionala constituie un accesoriu la contractul individual de munca. Salariatul a prestat munca in baza contractului individual de munca, astfel incat, are dreptul la remunerarea acesteia.  

Contractul individual de munca este un contract cu executare succesiva, esalonata in timp, fapt pentru care incetarea acestuia produce efecte numai pentru viitor nu si pentru trecut.
In consecinta, apreciem ca nu exista temei pentru restituirea de catre salariatul care a incheiat un contract de adaptare profesionala a drepturilor salariale cuvenite pentru munca prestata in baza contractului individual de munca.

Totodata, modul in care este reglementat contractul de adaptare profesionala, ne indreptateste sa consideram ca adaptarea profesionala a salariatului nu presupune efectuarea unor cheltuieli de catre angajator.

Astfel, art. 203 din Codul muncii stabileste ca formarea profesionala la nivelul angajatorului prin intermediul contractelor speciale se face de catre un formator numit de angajator dintre salariatii calificati, cu o experienta profesionala de cel putin 2 ani in domeniul in care urmeaza sa se realizeze formarea profesionala  iar  exercitarea activitatii de formare profesionala se include in programul normal de lucru al formatorului.

Prin urmare, in cadrul contractului de adaptare profesionala formatorul este un salariat calificat iar exercitarea activitatii de formare profesionala se realizeaza in cadrul programului normal de lucru. Asa fiind, formatorul isi desfasoara propria activitate in cadrul careia il formeaza profesional pe salariatul care a incheiat contractul de adaptare profesionala, nefiind platit cu un salariu separat pentru activitatea de formare profesionala.