Potrivit dispozitiilor art. 55 alin. (4) lit. g) din Codul fiscal, sumele primite de angajati pentru acoperirea cheltuielilor de transport si cazare a indemnizatiei primite pe perioada delegarii si detasarii in alta localitate, in tara si in strainatate, in interesul serviciului nu sunt incluse in veniturile salariale si nu sunt impozabile, in intelesul impozitului pe venit.
In schimb, sunt impozabile sumele acordate de persoanele juridice fara scop patrimonial si de alte entitati neplatitoare de impozit pe profit peste limita de 2,5 ori indemnizatia acordata salariatilor din institutiile publice.
Asadar, situatia este diferita in functie de calitatea angajatorului – persoana juridica platitoare sau neplatitoare de impozit pe profit.
In situatia in care angajatorul este o persoana juridica platitoare de impozit pe profit, indemnizatia primita pe perioada delegarii si detasarii in alta localitate, in tara si in strainatate, in interesul serviciului nu este inclusa in veniturile salariale si nu se impoziteaza, in intelesul impozitului pe venit indiferent de valoarea acordata.
In ceea ce priveste contributiile sociale, conform art. 296 indice 4 alin.(1) lit. m) din Codul fiscal in baza de calcul al contributiilor sociale individuale intra indemnizatiile primite pe perioada delegarii si detasarii in alta localitate, in tara si in strainatate, in interesul serviciului, acordate de persoanele juridice fara scop patrimonial si de alte entitati neplatitoare de impozit pe profit, peste limita de 2,5 ori indemnizatia acordata salariatilor din institutiile publice.
Noua lege a pensiilor Ghid practic
Orele suplimentare si munca in zi de repaus
Hartuirea si discriminarea la locul de munca Legislatie explicata si studii de caz
Conform prevederilor pct. 8 din Normele metodologice de aplicare a art. 296 indice 4 din Codul fiscal, la incadrarea sumelor si avantajelor acordate in exceptiile generale de la baza de calcul se aplica regulile stabilite pentru titlul III din Codul fiscal.
Avand in vedere cele expuse, in ceea ce priveste indemnizatiile primite pe perioada delegarii si detasarii in alta localitate, in tara si in strainatate, in interesul serviciului, distingem 3 situatii:
1) indemnizatiile primite pe perioada delegarii si detasarii in alta localitate, in tara si in strainatate, in interesul serviciului, acordate de persoanele juridice fara scop patrimonial si de alte entitati neplatitoare de impozit pe profit, in limita a 2,5 ori indemnizatia acordata salariatilor din institutiile publice nu intra in baza de calcul al impozitului si contributiilor sociale datorate asupra veniturilor salariale;
2) indemnizatiile primite pe perioada delegarii si detasarii in alta localitate, in tara si in strainatate, in interesul serviciului, acordate de persoanele juridice fara scop patrimonial si de alte entitati neplatitoare de impozit pe profit, peste limita de 2,5 ori indemnizatia acordata salariatilor din institutiile publice intra in baza de calcul al impozitului si contributiilor sociale datorate asupra veniturilor salariale;
3) indemnizatiile primite pe perioada de delegare si detasare in alta localitate, in tara si in strainatate, in interesul serviciului, acordate de entitatile platitoare de impozit pe profit indiferent de suma nu intra in baza de calcul al impozitului si contributiilor sociale datorate asupra veniturilor salariale.
Suma cheltuielilor cu indemnizatia de deplasare acordata salariatilor pentru deplasari in Romania si in strainatate, conform art. 21 alin. (3) lit. b) din Codul fiscal este deductibilia in limita a de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru institutiile publice.
In cazul deplasarilor in strainatate, diurna pentru personalul institutiilor publice este stabilita, in valuta, de H.G. nr. 518/1995 privind unele drepturi si obligatii ale personalului roman trimis in strainatate pentru indeplinirea unor misiuni cu caracter temporar.
Pe perioada delegarii si detasarii in alta localitate, precum si in cazul deplasarii in cadrul localitatii, in interesul serviciului, indemnizatia pe perioada de delegare si detasare este stabilita de H.G. nr. 1860/2006, in lei.