Studiu de caz: Conditiile de reprezentare a societatii debitoare in insolventa

Valabil la 31.08.2011

In cazul unei societati aflate in insolventa, exista mai multe contracte de munca in derulare. Pe aceasta perioada, in ce masura se pot face modificari sau acte aditionale? In plus, in cazul in care se intocmesc aceste acte aditionale, se semneaza acestea de catre Directorul general? Ce alte conditii restrictioneaza validarea documentelor intocmite pe parcursul acestei perioade?

O societate aflata in insolventa desfasoara o activitate care va fi limitata in mod implicit prin prisma unor dispozitii care se aplica intr-un astfel de caz. Multe dintre acestea tin astfel de etapa in care a ajuns societatea in procedura, de existenta dreptului de administrare sau de stadiul in care se afla societatea (de exemplu, reorganizare sau intentie de reorganizare).

Poate fi astfel precizat ca, potrivit art. 47 alin. (1) din Legea 85/2006, deschiderea procedurii ridica debitorului dreptul de administrare - constand in dreptul de a-si conduce activitatea, de a-si administra bunurile din avere si de a dispune de acestea -, daca acesta nu si-a declarat, in conditiile art. 28 alin. (1) lit. h) sau, dupa caz, art. 33 alin. (6), intentia de reorganizare.

Astfel, de la data deschiderii procedurii dreptul de administrare se ridica debitorului de regula, ceea ce inseamna ca reprezentarea debitorului trece asupra practicianului in insolventa desemnat de judecatorul sindic.

Totodata, conform art. 3 pct. 30 din Legea 85/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, mandatul administratorilor statutari Inceteaza de la data ridicarii dreptului de administrare sau de la data desemnarii administratorului special. Mandatul administratorului special se limiteaza la reprezentarea intereselor actionarilor/asociatilor de la data ridicarii dreptului de administrare. Incetarea mandatului impune obligatia predarii gestiunii.

In perioada cuprinsa intre momentul formularii cererii introductive si momentul deschiderii procedurii de insolventa administratorii statutari ai societatii comerciale debitoare isi exercita dreptul de administrare a societatii in mod complet prin conducerea executiva a societatii. In acest moment activitatea debitorului este inca circumscrisa celei normale si exercitarea dreptului de administrare poate privi toate operatiunile unei asfel de activitati. In schimb, activitatea societatii odata cu deschiderea procedurii insolventei este limitata strict la scopul procedurii, adica al stingerii creantelor si al maximizarii averii debitorului sau conform unui plan in cadrul reorganizarii si este coordonata de administratorul judiciar numit de instanta sau ulterior de creditori.

Astfel, deschiderea procedurii insolventei constituie pentru debitor incetarea activitatii obisnuite si intrarea debitorului sub imperiul unei proceduri judiciare ce implica o reglementare a activitatii sale speciala si diferita de aceea care ii era aplicabila anterior. Dupa deschiderea procedurii, in perioada de observatie continutul activitatii debitorului supusa exercitarii dreptului de administrare se restrange semnificativ, indeosebi la activitatea curenta a societatii. Asadar, atributele dreptului de administrare (dreptul de a conduce activitatea, ce include si dreptul de reprezentare, de a administra bunurile din avere si de a dispune de acestea) sufera modificari de la o etapa la alta a procedurii.

Dupa deschiderea procedurii de insolventa si ridicarea dreptului de administrare, inceteaza dreptul societatii debitoare de a-si conduce activitatea, de a-si administra bunurile si de a dispune de ele, administrarea societatii trecand de la administratorii statutari la  administratorul judiciar, asa incat reprezentarea societatii revine administratorului judiciar, fiind astfel persoana care are dreptul sa semneze actele emise de catre societatea debitoare.

Ridicarea in parte a dreptului de administrare implica o hotarare de deschidere detaliata in privinta atributiilor administratorului judiciar pe de o parte si administratorului special/statutar pe de alta parte. Daca dreptul de administrare nu a fost ridicat, societatea isi poate exercita dreptul de administrare, sub supravegherea administratorului judiciar. Astfel, chiar daca debitorului nu i se ridica dreptul, dincolo de supravegherea acestuia, administratorul judiciar poate exercita unele atributii specifice precum promovarea unor actiuni in anularea unor acte ale debitorului.

Daca la momentul deschiderii procedurii generale nu s-a ridicat dreptul de administrare si exista contracte in derulare (art. 86 alin. 1) activitatea curenta continuata in raport cu acestea va fi administrate pentru o scurta perioada de timp de catre administratorul statutar pentru ca, oricum, la acel moment nu are cine sa exercite in fapt dreptul respectiv, caci administratorul special nu este inca desemnat, iar administratorul judiciar, desi a fost desemnat cel putin provizoriu, nu a preluat dreptul de administrare, deoarece nu s-a ridicat acest drept debitorului, in raport cu declararea intentiei de reorganizare.

In conformitate cu art. 20 alin. (2) teza II si III din lege, atributiile manageriale apartin administratorului judiciar ori lichidatorului sau, in mod exceptional, debitorului, daca acestuia nu i s-a ridicat dreptul de a-si administra averea. Deciziile manageriale pot fi controlate sub aspectul oportunitatii de catre creditori, prin organele acestora.

Poate astfel exista teoretic posibilitatea incheierii unor acte aditionale la contractele individuale de munca ale salariatilor angajati in cadrul societatii debitoare aflate in insolventa. In mod practic insa incheierea acestor acte aditionale se poate realiza de la caz la caz in functie de particularitatile spetei, de etapa la care a ajuns societatea in procedura, de clauzele actelor aditionale, care pot presupune cheltuieli suplimentare pentru societatea debitoare de natura sa aduca atingere intereselor creditorilor, si atunci pot fi cenzurate, in functie de etapa la care s-a ajuns, de catre administratorul judiciar care supravegheaza activitatea debitorului sau daca masurile au fost luate de administratorul judiciar (avand continut economic si managerial) putand fi controlate sub aspectul oportunitatii de catre organele constituite in cadrul procedurii de insolventa.