Penalitatile contractuale, o sursa de venituri insuficient utilizata

Situatia economica delicata pentru multe companii necesita identificarea unor solutii diverse pentru a asigura functionarea societatii si plata obligatiilor salariale.

Printre sursele neexploatate se afla si penalitatile contractuale. Desigur, managerul este deseori pus sa decida intre stingerea amiabila a creantelor, renuntand la penalitati ori chiar nementionandu-le in contract, si pierderea clientului indepartat prin procedura ostila de recuperare integrala a prejudiciului cauzat prin neplata la termen.

In contextul actual, initierea unei proceduri de determinare a penalitatilor este ingreunata de practica, des intalnita, de a nu se incheia contracte. Acestea ar trebui sa contina, din perspectiva penalitatilor, cel putin cuantumul. In alte cazuri, desi exista contracte scrise, penalitatile sunt neglijate, neexistand nicio clauza cu privire la acestea.

Dispozitiile legale ofera solutii. Potrivit art. 43 din Codul comercial, datoriile comerciale lichide si platibile in bani produc dobanda de drept din ziua cand devin exigibile. Asadar, chiar daca in contract nu este prevazuta nicio clauza referitoare la nerespectarea obligatiei de plata la termen, creditorul poate pretinde o penalitate (dobanda).

In ceea ce priveste nivelul acestei dobanzi sunt incidente prevederile Ordonantei guvernului nr. 9/2000 privind nivelul dobanzii legale pentru obligatii banesti. Art. 3 alin. 1 din acest act normativ dispune ca dobanda legala se stabileste, in materie comerciala, cand debitorul este comerciant, la nivelul dobanzii de referinta stabilite de Banca Nationala a Romaniei.


Rezolvati rapid orice problema de calcul salarii, deduceri personale, tichete de masa, salarizare! Totul in conformitate cu noile modificari ale Codului Fiscal! Detalii aici >>>


Nivelul dobanzii de referinta a Bancii Nationale a Romaniei, in functie de care se stabileste dobanda legala, este cel din prima zi lucratoare a anului, pentru dobanda legala cuvenita pe semestrul I al anului in curs, si cel din prima zi lucratoare a lunii iulie, pentru dobanda legala cuvenita pe semestrul II al anului in curs.

Potrivit nivelului dobanzii de referinta publicat de BNR, nivelul dobanzii legale este de 8% pentru semestrul I 2010, in timp ce pentru semestrul II al anului 2009 nivelul acesteia a fost de 9,5%.

In situatia in care debitorul este persoana straina, cand legea romana este aplicabila raporturilor contractuale si cand s-a stipulat plata in moneda straina, potrivit art. 4 din Ordonanta guvernului nr. 9/2000 dobanda legala este de 6% pe an.

Pentru a nu ne inregistra cu un venit din penalitati fara a avea certitudinea ca va putea fi si recuperat, este recomandat ca, anterior emiterii facturii de penalitati, sa se verifice situatia debitorului si sa se notifice acesta cu privire la obligatia de plata suplimentara. Din perspectiva datei la care trebuie emise facturile cuprinzand penalitatile pentru plata cu intarziere, trebuie subliniat ca acestea nu intra in sfera TVA.

O situatie speciala este determinata in cazul in care debitorul se afla in procedura de insolventa initiata de acesta sau de catre creditori. In aceasta circumstanta, sunt aplicabile prevederile speciale cuprinse in Legea insolventei nr. 85/2006.

Astfel, potrivit art. 41 alin. (1) din cuprinsul acesteia, nicio dobanda, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuiala nu va putea fi adaugata creantelor nascute anterior datei deschiderii procedurii. Asadar, odata cu deschiderea procedurii nu se vor mai putea acumula alte obligatii accesorii la obligatia principala.

In concluzie, initierea procedurilor de stabilire si percepere a penalitatilor este functionala si in cazul in care exista putine inscrisuri care sa le stabileasca.

Dani Cucu,
consultant fiscal