Expertiza medicala a capacitatii de munca

Expertiza medicala a capacitatii de munca este o forma de asistenta medico-sociala care evalueaza, prin metode si tehnici specifice, capacitatea de munca a persoanelor cu diferite tulburari morfologice si functionale, in vederea prestatiilor de asigurari sociale (medicina de asigurari sociale).
Demersurile specifice acestei activitati sunt centrate pe profilaxia invaliditatii si pe recuperarea capacitatii de munca, cu finalitate in reinsertia socio-profesionala a asiguratilor afectati prin boli sau accidente.

Particularitatile de ordin medical si socio-profesional care intervin frecvent in evaluare fac uneori greu de aplicat standarde foarte precis definite. In acest sens, medicului expert al asigurarilor sociale, care realizeaza evaluarea, i se permite o anumita distantare fata de baremele stabilite, fara a incalca insa principiile si spiritul acestora. In aceste situatii, se impune expunerea cu claritate a motivelor care au condus la abordarea individualizata a cazului.

(1) Diagnosticul functional se bazeaza pe elemente clinice si pe rezultatele investigatiilor de laborator. Exprima severitatea tulburarilor functionale si mecanismele prin care acestea se produc. Permite evaluarea
restantului functional si a mecanismelor functionale care pot interveni compensator.

(2) Deficienta functionala este consecinta unor tulburari morfologice sau functionale variate (boli, accidente, anomalii genetice); este cuantificabila prin evaluari clinice si functionale standard si se regaseste in formularea diagnosticului functional. Se coreleaza cu incapacitatea adaptativa si cu gradul de invaliditate.

(3) Incapacitatea adaptativa este generata de tulburari morfologice si functionale diverse si exprima limitele persoanei in efortul de a se adapta la mediul natural si social. Se exprima procentual in cadrul unui sistem cuantificat din capacitatea adaptativa normala.

(4) Capacitatea de munca se defineste prin posibilitatea desfasurarii unei activitati organizate, prin care persoana isi asigura intretinerea sa si a familiei. Capacitatea de munca se exprima ca un raport intre posibilitatile biologice individuale (evaluate strict din punct de vedere medical) si solicitarea profesionala (ca element medico-social). Este determinata de abilitatile fizice si intelectuale, determinate genetic, si de nivelul
de integrare socio-profesionala, care tine de pregatire si de experienta.

(5) Invaliditatea este o notiune medico-juridica care exprima statutul particular al unei persoane asigurate in sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, care beneficiaza de drepturi conform
legii.

Invaliditatea este cuantificata in raport cu posibilitatea desfasurarii activitatilor legate de viata cotidiana si/sau profesionala, astfel:
1. invaliditate de gradul I, caracterizata prin pierderea totala a capacitatii de munca, a capacitatii de autoservire (autoingrijire, activitati gospodaresti etc.), necesitând asistenta permanenta din partea altei persoane;
2. invaliditate de gradul II, caracterizata prin pierderea totala a capacitatii de munca, dar cu conservarea capacitatii de autoservire (autoingrijire, activitati gospodaresti etc.);
3. invaliditate de gradul III, caracterizata prin pierderea a cel putin jumatate din capacitatea de munca, acest statut fiind compatibil cu prestarea unei activitati profesionale cu program redus si in conditii adecvate de solicitare.